Un zid de caramida zambeste amar intr-un colt al strazii Izvor. Vazut de aproape pare un zid oarecare, locul unei parcari, insa vazut de sus, ochiul distinge rapid conturul unei foste arene. Stadionul Republicii, acesta a fost ultimul nume purtat, a fost daramat in 1984 pentru a face loc cladiri megalomanice a lui Nicolae Ceasusescu. Doar o parte a supravietuit, azi, acolo, fiind o parcare destinata alesilor statului.
Regele Ferdinand, nepotul lui Ion Creanga si inaugurarea stadionului
Povestea stadionului incepe in 1923, cand Regele Ferdinand dadea o lege prin care un teren din zona Uranus trecea din domeniul Ministerului de Razboi in cel al Oficiului National de Educatie Fizica. Sportul luase amploare in Romania, iar constructia unei arene devenea o obligatie. Trei ani a durat constructia, arhitecti fiind Horia Creanga, nepotul lui Ion Creanga, si Marcel Iancu.
Horia Creanga este considerat un promotor al arhitecturii moderne din Romania. S-a nascut pe 20 iulie 1892, in Bucuresti si inca de tanar era pasionat de desen, dar si de sport, fiind un bun jucator de oina si de fotbal. A luptat in Primul Razboi Mondial si a fost luat prizonier de nemti dupa o batalie purtata in Muntii Apuseni. La inceputul conflagratiei, Horia Creanga era deja student al Facultatii de Arhitectura. Dupa razboi si-a continuat studiile la Paris, iar una din primele sale lucrari a fost vila din Deva a lui Petru Groza. Blocul ARO, Teatrul Giulesti, Uzinele Malaxa sau Halele Obor sunt alte cladiri care poarta semnatura marelui arhitect Horia Creanga. A murit la 51 de ani, pe 1 august 1943, la Viena.
Pe 9 mai 1926, in ajunul Zilei Nationale, Stadionul ONEF este inaugurat cu un meci de rugby. Echipa nationala a Romaniei intalnea selectionata Armatei franceze, acestia din urma castigand meciul cu scorul de 3-35. De ce rugby? Cu doi ani inainte, selectionata olimpica de rugby a Romaniei reusea sa castige medalia de bronz la Jocurile Olimpice de la Paris, prima medalie din istoria participarilor romanilor la cea mai cunoscuta intrecere sportiva. Regele Ferdinand, principele Nicolae, generalul Ludovic Mircescu, ministrul de razboi de atunci, dar si reprezentanti ai autoritatilor militare si civile din Franta au participat la inaugurarea Stadionului ONEF. La doua zile distanta de la acest eveniment, cele doua echipe s-au reintalnit din nou, francezii castigand si a doua partida cu scorul de 42-6.
La un an de la inaugurare, pe 10 mai 1927, echipa nationala de fotbal a Romaniei disputa primul ei meci pe noul stadion. Tricolorii pierdeau cu 3-0 in fata reprezentativei Iugoslaviei in Cupa Regelui Alexandru. Pe langa meciurile echipei nationale a Romaniei, pe Stadionul ONEF s-au organizat meciuri de fotbal din campionatul national sau din Cupa Romaniei, intreceri de atletism sau meciuri de rugby.
Pe langa confruntarile sportive, arena a fost folosita si pentru manifestarile dedicate serbarilor tineretului, a Strajeriei. Straja Tarii era o organizatie paramilitara a tineretului din Romania, organizata de Regele Carol al II-lea. Aceste sarbatori erau organizate la inceputul lunii iunie si marcau urcarea pe tron a regelui in 1930. Spre finalul anilor ’30, arena isi schimba numele in ANEF, dar mai era cunoscuta si cu denumirea de Stadionul Principelui Carol.
Recorduri doborate si un final nedemn pentru arena
Stadionul este afectat de bombardamentele din timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, dar in 1944 este folosit pentru un miting de anvergura organizat de Partidul Comunist, intrat in legalitate dupa lovitura de stat de la 23 august. Urmeaza patru ani in care arena este lasata in paragina, dar in iunie 1948, comunistii decid sa reconstruiasca stadionul. Dupa doua luni de munca patriotica, specifica vremii, arena este gata pentru Campionatele Internationale de Atletism ale Romaniei. Arena isi schimba si denumirea, din acel moment si pana la daramare fiind cunoscut ca Stadionul Republicii.
Specatatorii se strangeau pentru a vedea meciuri ale echipei nationale, dar si sa aplaude mari vedete ale atletismului mondial. Emil Zatopek a alergat pe pista din tartan, iar Iolanda Balas a doborat pe acest stadion 9 din cele 14 recorduri mondiale la saritura in inaltime. Tot aici, romanii au putut sa-i vada pentru prima data pe cei de la Harlem Globetrotters sau pe Bob Gutowski, care a doborat recordul mondial la saritura cu prajina in 1957. Pe langa fotbal si atletism, pe stadionul Republicii, in 1962, nationala de handbal feminin a Romaniei devenea campioana mondiala dupa ce o invingea in finala pe Danemarca.
Construirea Stadionului “23 august”, in 1953, face ca arena din strada Izvor sa cada pe locul doi. Steaua isi juca marea majoritate a meciuriloe considerate acasa aici, insa in 1974 echipa se muta pe noua arena din Ghencea. Stadionul Republicii este dezafectat pe 13 octombrie 1984, Mihai Gere, seful Gospodariei de partid, executa ordinul venit de sus si in doar cateva zile arena dispare sub tone de pamant. Azi, doar zidul mai aminteste ca acolo, candva, a fost Stadionul Republicii, iar cei mai in varsta inca aud o voce care anunta: “Va rugam, faceti liniste! Sare Iolanda Balas!”
Banca de rezerva 