La doi pasi de Arena Nationala se afla Stadionul Viitorul, o arena departe de confortul Cotroceniului. Aici isi disputa Progresul Bucuresti, in prezent, meciurile de pe teren propiu. Candva era un club temut pentru granzii din prima liga, acum se zbate in campionatul judetean si spera ca intr-o zi va lupta din nou de la egal la egal in Liga 1.
Pe timp de bombardament se naste o echipa
Bombele americanilor cadeau fara incetare peste Bucuresti si activitatea fotbalistica era diminuata. In tot acest timp, angajatii Bancii Nationale a Romaniei care se ocupau de arhiva, dar si de tiparirea banilor pleacau in munti pentru a evita ca tiparnita sa fie distrusa. Nicolae Pop si Traian Patrascu s-au ocupat ca mutarea in Zarnesti sa fie una rapida. Tot ei, alaturi de alti cativa tineri tipografi, pun bazele unei echipe de fotbal. BNR Bucuresti a fost primul nume pe care l-a primit echipa infiintata pe 10 mai 1944.
24 de membrii fondatori a avut BNR Bucuresti: Ion Anghel (Taticu’)-tipograf, Dobre Bajenaru (Ica)-masinist, Gheorghe Ciuplea (Ciclistu’)-legator, Sever Georgescu-ucenic tipograf, Ion Ionescu (Tiganu’)-maistru tipograf, Petre Lambru (Mosor)- ucenic tipograf, Cornel Lupea-ucenic tipograf, Nicolae Maier-mecanic, Iosif Micu (Pista)-tipograf, Dumitru Mihaila (Mitica)-galvanizator, Gheorghe Mihailescu-tipograf, Petre Mihailescu (Topitu’)-ucenic tipograf, Traian Patrascu (Sica)-functionar, Nicolae Pop-seful Serviciului de Fabricatie a Biletelor Bancare, Pascu Postasu-ucenic tipograf, Mihai Preda I (Lala)-ucenic tipograf, Ernest Radulescu (Doctoru’)-tipograf, Dumitru Rotarescu (Tica)-ucenic tipograf, Constantin Stoian I (Stalin)-ucenic tipograf, Constantin Stoian II-ucenic tipograf, Nicolae Sandru-masinist, Marin Tudorache (Nas Marin)-tipograf, Vasile Vasilescu-ucenic tipograf, Grigore Vasilian (Mutu’)-masinist.
La doua luni de la infiintare, BNR Bucuresti joaca primul meci din istoria sa, o partida amicala impotriva Universitatii Cluj la Sibiu, echipa fiind refugiata aici din cauza Dictatului de la Viena. Meciul a fost castigat cu 1-0 de functionarii Bancii Nationale. Petre Lambru este marcatorul primului gol din istoria echipei.
Primul 11 din istoria BNR Bucuresti: Nicolae Maier – Dumitru Mihaila, Nicolae Sandru – Mihai Preda I (Constantin. Stoian II), Nicolae. Pop (capitan.), Constantin. Stoian I – Ion Ionescu, Petre Mihailescu, Petre Lambru, Dumitru. Rotarescu, Pascu Postasu.
Imediat dupa terminarea razboiul incepe si activitatea fotbalistica in Romania. Pe 1 octombrie 1945, BNR Bucuresti debuteaza in Campionatul Districtual al Bucurestiului si castiga cu 5-0 in fata lui Zimmer Bucuresti. Promovarea in Divizia C vine chiar la capatul primului sezon.
La doua saptamanii dupa debutul intr-o competitie oficiala, BNR Bucuresti joaca si primul meci international. Adversarii bancarilor fiind echipa Misiunii Militare Britanice de la Bucuresti, iar partida a fost un real succes, bucurestenii castigand cu 8-0.
La capatul sezonului 1946-47, bancarii reusesc sa promoveze in Diviza B unde debuteaza cu o victorie zdrobitoare in fata ceferistilor din Buzau, 10-3 pentru bancari. Bucurestenii nu reusesc inca o promovarea, finalul editiei 1947-48 gasaindu-i pe locul 8. In schimb echipa ajunge din nou in campionatul districtual dupa reducerea de echipe din Divizia B, dar si dupa ce al treilea esalon este desfiintat. Tot atunci echipa isi schimba denumirea in Spartac Banca RPR Bucuresti dupa o decizie a CNEFS-ului. Comunistii ajungeau la putere si incepeau sa schimbe totul in viata romanilor, chiar si fotbalul. Echipa revine dupa doar un sezon inapoi in Divizia B, dar la finalul editiei din 1950 retrogradeaza din nou. Momentul de cotitura in istoria bancara vine in primavara lui 1951. Spartac Magazinul de Stat Bucuresti (fosta Socec-Lafayette) se desfiinteaza si locul acestei echipe este luat de Spartac Bucuresti.
In 1950, Spartac disputa primul meci pe stadionul din Parcul cu Platini. Cocheta arena care putea sa primeasca 8.000 de spectatori a fost data in folosinta cu ocazia meciului dintre Spartac Banca RPR Bucuresti si Silvicultura Bucuresti, partida castigata cu 6-0 de bancari.
Prima promovare in Diviza A
4 ani au petrecut bancarii in Divizia B, in tot acest timp echipa schimbandu-si de doua ori denumirea. Prima oara in 1953 cand echipa s-a numit Spartac Finante Banci Bucuresti, dupa doar un an a survenit si a doua modificare devenind Progresul Finante Banci Bucuresti.
La finalul editiei 1954 a Diviziei B, Progresul FB Bucuresti reusea promovarea in prima liga a Romaniei. Echipa condusa de Gica Nicolae castiga Seria 1 a Diviziei B cu un avans de sapte puncte fata de Progresul Sibiu si Vointa Bucuresti. In acelasi sezon, echipa de juniori, condusa de Cornel Dragusin, castiga campionatul national dupa ce o invingea cu 1-0, in finala, pe Metalul Campia Turzii.
Primul sezon in Divizia A a fost un real succes pentru Progresul, bancarii terminand sezonul pe locul 3, mult peste asteptari. Una dintre cheile acestui succes a fost transferul lui Titus Ozon de la Dinamo Bucuresti, unul dintre cei mai buni fotbalisti romani de dupa Al Doilea Razboi Mondial.
Dinamo il ameninta cu deportarea, Ozon alege Cotroceniul
Titus Ozon, asa cum am scris si mai sus, era considerat unul dintre cei mai buni fotbalisti romani ai momentului. Cornel Dragusin, unul dintre antrenorii lui Ozon de la Progresul, il caracteriza in urmatorul fel: “conflictual, independent si genial pe teren”. Caracterizarea asta nu suna deloc bine pentru un regim care-si dorea ca toti sa fie la fel, iar jucatorul care fusese febletea cartierului Obor nu putea sa fie altfel decat original.
La finalul sezonului 1954 intra in conflict cu conducerea clubului din Stefan cel Mare si anunta ca Progresul Bucuresti il dorea. Generalii au luat imediat foc si au facut apel la dosarele Securitatii. Titus Ozon era acuzat ca avea simpatii legionare inca de cand incepuse fotbalul la Unirea Tricolor. Nici trecutul apropiat nu-i dadea pace, dupa un meci cu Dinamo Tbilisi si in care umilise un jucator sovietic, Ozon fusese amenintat cu excluderea din viata sportiva. Motivul? Isi batuse joc de poporul sovietic prieten.
De aici si pana la deportarea lui in Delta la taiat stuf nu a fost decat un pas. Toata lumea credea ca Ozon este in concediu, in timp ce generalii il tineau ascuns si pazit de securisti intr-o cabana din Delta pentru a nu putea sa depuna memoriu ca sa plece la Progresul. Reuseste sa evadeze si ajunge la sediul Federatiei ascuns in portbagajul unei masini. Astfel ajunge Titus Ozon la Progresul la doar 27 de ani, insa gestul sau nu va fi iertat niciodata de conducerea lui Dinamo si mult timp va fi supravegheat de Securitate.
Pe 6 martie 1955, Progresul Bucuresti se deplaseaza la Reghin pentru a juca impotriva Avantului in primul meci de Divizia A pentru echipa bucuresteana. Bancarii castiga cu 1-0 si pana in etapa a saptea nu cunosc deloc infrangerea, primul esec venind pe terenul Flamurii Rosii din Arad. Progresul s-a aflat mult timp in lupta pentru titlul de campioana, dar Dinamo avea in acea perioada o echipa puternica. Chiar si asa, bancarii au reusit sa-i bata pe dinamovisti o data, cu 1-0, chiar pe terenul viitoarei campioane, golul fiind marcat de Titus Ozon. Fostul dinamovist a fost cel mai bun jucator al bancarilor, la finalul sezonului clasandu-se pe locul 2 in topul golgeterilor, cu 17 goluri marcate, cu unul mai putin decat Ion Ciosescu de la Stiinta Timisoara.
La un pas de succes
“Este echipa care poate realiza cele mai surprinzatoare rezultate. Joaca deosebit de variat, surprinzator. In campionatul trecut a dovedit o mare putere de lupta; chiar cand a pierdut, a pierdut greu, la mica diferenta. Este o formatie pe care poate conta fotbalul nostru.”. Asa era caracterizata, in “Fotbalul nostru”, Progresul Bucuresti inaintea sezonului 1956.
A urmat un sezon, 1956, in care echipa s-a luptat sa evite retrogradarea, bancarii terminand pe locul 9, la trei puncte de primul loc retrogradabil. Progresul trece prin transformari si reuseste sa aiba o echipa extrem de puternica in sezonul viitor.
Progresul termina sezonul 1957-58 pe locul 4, dar la un singur punct de campioana Petrolul Ploiesti. Titlul fiind ratat in chiar ultima etapa, bancarii pierzand cu 2-1 la Ploiesti. Stiinta Timisoara mai avea de jucat trei meciuri restante in momentul in care bancarii pierdusera cu Petrolul si erau considerati favoriti la titlu, dar au pierdut cu 7-0 in Cotroceni si astfel titlul de campioana a ajuns la Ploiesti.
La cateva zile dupa ce incurcasera Stiinta in lupta pentru titlu, bancarii i-au reintalnit pe timisoreni in finala Cupei Romaniei. Progresul era vazuta ca favorita la castigarea trofeului, dar banatenii marcheaza prin Petre Cadariu si duc Cupa Romaniei la Timisoara dupa o pauza de 22 de ani. Titus Ozon pleaca de la echipa dupa acest sezon, Securitatea avand un rol important in indepartarea jucatorului. A fost exclus din viata sportiva dupa ce a fost prins cu nasturi de fildes la intoarcerea dintr-un turneu in Grecia. Abia dupa sase luni i-a fost ridicata aceasta pedeapsa, Gheorghe Gheorghiu-Dej fiind cel care l-a iertat, insa doar cu conditia sa mearga sa joace la Rapid Bucuresti.
In partea a doua a articolului puteti citi:
Progresul cucereste primul trofeu si debuteaza in cupele europene
In echipa bancarilor debuteaza nume grele ale fotbalului romanesc
Stadionul Cotroceni este dezafectat si tribunele ajung pe arena Victoriei Bucuresti
De la agonie la extaz si inapoi in doar 20 de ani
Banca de rezerva 
nu știu în ce măsură sistemul financiar putea oferi o atractivitate fotbaliștilor, dar în 1953-54 Spartac/Progresul reușește să devină, valoric, a patra echipă a capitalei, înaintea Metalului, în locul Juventus/Flacăra. Fotbaliștii au fost atrași întotdeauna de oferte mai bune pentru viața lor, după 1950 detașându-se puternic CCA și Dinamo, mai jos Rapidul a avut susținerea ministerului transporturilor preluând echipa cu performanțe mofturoase dinainte de 1944. Progresul reușește, cam 19 ani, să fie a 4-a echipă a capitalei, iar spectatorii care nu agreau CCA, Dinamo sau Rapid s-au dus să vadă Progresul (sau au ținut cu Petrolul).
LikeLiked by 1 person