Abdon Porte, idolul care nu a putut trai fara echipa sa

Este o dimineata cetoasa de martie, frigul ii impinge pe multi sa stea in casa. Cu o zi inainte jucase Nacional, echipa care domina campionatul din Uruguay. 3-1 cu FC Charley, iar seara fotbalistii iesisera sa bea un pahar. Pe la unu noapte, Abdon Porte isi lasa colegii sa petreaca in continuare si se indreapta spre stadion. Cateva ore mai tarziu, Montevideo era in stare de soc.

 

Pe la 15 ani, Porte ajungea in Montevideo, capitala Uruguayului. Avea fotbalul in sange si visa sa ajunga la un club mare. Primele minute le-a bifat la Club Colon si imediat s-a facut remarcat. Doar doi ani trecusera de cand ajunsese in Montevideo, iar Porte era deja un nume care incepea sa fie rostit din ce in ce mai des. Mereu erau folosite cuvinte de lauda atunci cand cineva mentiona ceva despre prestatiile mijlocasului.

A urmat un scurt periplu pe la Libertad, dar cei de la Nacional au facut tot posibilul si l-au adus pe Gran Parque Central, stadionul tricolorilor. Pe 12 martie 1911, la 18 ani, Abdon Porte debuta in tricoul lui Nacional, intr-un meci jucat impotriva lui FC Dublin. Inca de la debut le-a luat ochii tuturor, suporteri, colegi sau conducatori, toti erau fericiti ca pusesera mana pe un fotbalist foarte bun.

259837_1362512227_abdon2La Nacional a fost retras in defensiva, fiind inalt, Porte era ca un turn de control al careului propriu. In 1912 devine campion national si se impune in echipa, iar suporterii incep sa-l adore. Nu au stat mult pe ganduri si i-au si gasit o porecla, “El Indio” (Indianul). Timpul trece si Abdon Porte creste de la meci la meci, nu mai este doar unul dintre cei mai buni jucatori, colegii il privesc cu respect si ajung la un consens, fundasul trebuie sa poarte banderola de capitan.

La sase ani de la primul titlu, Abdon Porte isi mai adauga in palmares inca trei, toate venite consecutiv. Nacional domina campionatul in mod autoritar, pe langa cele patru titluri, “tricolorii” mai castigand alte 15 trofee interne. Pe langa performantele cu echipa de club, Porte ajunge si la echipa nationala a Uruguayului, alaturi de care participa la Copa America. Chiar daca nu joaca nici un minut, fundasul lui Nacional isi adauga si medalia de castigator al competitiei continentale.

1911-a-retocada-01Prestatiile bune incep sa fie din ce in ce mai rare, iar conducatorii ii cauta un inlocuitor. La doar 25 de ani, Porte simte ca nu mai are viitor la echipa. Alfredo Zibechi este transferat de la Montevideo Wanderers, iar Jose Maria Delgado, presedintele lui Nacional, vrea sa-l vada titular in noul sezon. Pana in acel moment, Abdon Porte jucase 207 meciuri in tricoul campionilor, dar se vedea pus in situatia de a trece pe banca de rezerve.

Pe 4 martie 1918, Nacional joaca cu FC Charley si castiga cu 3-1. Porte face un meci foarte bun, suporterii isi dadeau coate prin tribuna si credeau ca fundasul isi revenise la forma care-l consacrase. Dupa meci, “tricolorii” au iesit sa petreaca, obicei in acele vremuri in care fotbalul avea o doza mare de romantism. Paharele se goleau, povestile curgeau si toata lumea se simtea bine. Porte pleaca in jur de ora unu noaptea si se indreapta spre stadionul unde disputase atatea meciuri. Visa sa joace pentru totdeauna pentru Nacional, dar simtea ca nu mai poate. Inima ii batea pentru acest club, avea culorile echipei in sange si nu concepea ca ori va fi rezerva, ori va fi nevoit sa plece.

Paseste agale pe iarba umeda de pe Gran Parque Central si se indreapta spre centrul terenului. Priveste tribunele, care acum sunt goale, dar de unde mereu primea ovatii si aplauze. Dintr-un buzunar scoate un revolver. Prin fata ochilor ii trec toate momentele frumoase pe care le-a trait in tricoul lui Nacional. Indreapta arma spre inima si trage. Cateva ore mai tarziu, Severino Castillo, omul care avea grija de stadionul echipei, il gaseste pe Porte intr-o balta de sange. Langa el, doua scrisori, una adresata conducatorilor clubului, cealalta familiei.

Printre ultimele cuvinte se regasea si o scurta poezie, trista si care evoca iubirea lui nemarginita fata de Nacional. “Nacional aunque en polvo convertido/ Y en polvo siempre amante/ No olvidare un instante/ Lo mucho que te he querido/ Adios para siempre!”  (Nacional, chiar daca in praf te transformi/ Si praful va fi mereu iubit/ Nu voi uita nici un moment/ Cat de mult te-am iubit/ Adio pentru totdeauna).

abdon-2A fost inmormantat in cimitirul “La Teja”, locul sau de veci fiind foarte aproape de cel al fratilor Bolivar si Carlos Cespedes, care murisera din cauza variolei in 1905 si care la randul lor imbracasera tricoul lui Nacional. Gestul lui Abdon Porte nu a fost uitat niciodata de suporterii echipei, una dintre tribunele Stadionului Gran Parque Central purtandu-i numele, iar acolo, la fiecare meci, pe o panza sta scris un mesaj pentru toti cei care joaca pentru “tricolori”, “Por la sangre de Abdon”.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s