10 ani de asteptare in Divizia A. Povestea primului titlu de campioana din istoria Universitatii Craiova

In vara lui 1964 era sarbatoare in Banie, Stiinta Craiova promova in Divizia A. Putini erau cei care isi imaginau ca echipa va deveni campioana a Romaniei la 10 ani distanta de la acel moment. Drumul a fost unul anevoios, presarat cu multe momente dificile, dar totul a fost uitat intr-o dupa-amiaza de iunie 1974, cand Ion Oblemenco, capitanul echipei, primea medalia de campion al Romaniei.

Promovarea in Divizia A si lupta pentru evitarea retrogradarii

Iunie 1964, ultima etapa a sezonului in Divizia B. Stiinta Craiova se afla pe locul trei, cu 30 de puncte. Era devansata de Poiana Campina, 31 de puncte, si liderul din acel moment, Metalul Targoviste cu 32 de puncte. Oltenii primeau, in acest ultim meci al sezonului, vizita liderului, in timp ce Poiana Campina se deplasa la CFR Pascani.

ucv-1964Suporterii olteni au luat cu asalt stadionul, in speranta ca vor sarbatori promovarea, insa se si intrebau daca cei din Pascani isi vor apara corect sansele. La finalul celor 90 de minute, Stiinta Craiova promova in Divizia A, dupa o victorie cu 3-0 in fata Metalului, in timp ce Poiana Campina pleca invinsa de la Pascani. Ion Anton, Dumitru Lovin si Mircea Onea erau cei care marcasera cele trei goluri si adusesera bucuria promovarii in Craiova. Astfel, din sezonului 1964-65, echipa antrenata de Nicolae Oteleanu urma sa se lupte cu granzii primei ligi.

Debutul pe prima scena fotbalistica nu a fost unul de bun augur, la sfarsitul turului, Stiinta Craiova clasandu-se pe locul 12, la trei puncte deasupra Minerului Baia Mare, echipa aflata pe loc de retrogradare. Chiar daca parcursul fusese unul slab, oltenii au reusit, in primele 13 etape ale sezonului, o victorie de rasunet. Pe 1 noiembrie 1964, Rapidul, una dintre echipele cu pretentii la primul loc, pleca invinsa, 1-0, din Banie.

Nici returul nu este unul stralucit, Stiinta Craiova ajungand, inainte de ultima etapa, pe locul 14, ultimul. La un an de la promovare, oltenii sunt aproape de Divizia B. In Banie vine Progresul Bucuresti, contracandidata in lupta pentru evitarea retrogradarii. Chiar daca emotiile erau mari, jucatorii lui Nicolae Oteleanu castiga cu 2-0 si raman in prima divizie, golurile fiind inscrise de Haralambie Eftimie si Alexandru Georgescu, acesta din urma maracand in proprie poarta.

Intoarcerea fiului ratacitor

In timp ce Stiinta Craiova incerca sa se salveze de la retrogradare, in Bucuresti, la Rapid, Ion Oblemenco incerca sa-si faca loc in primul unsprezece al giulestenilor. Atacantul plecase in 1964, fiind dorit de Valentin Stanescu, de la juniorii Stiintei, dar nu a reusit sa se impuna in tricoul visiniu. Rapidul se baza in acea perioada pe un tandem de temut, Ion Ionescu-Nichi Dumitriu. Astfel, dupa doi ani de pribegie, Ion Oblemenco se intorcea in Banie.

Stiinta devine Universitatea, clasarea pe locul 3 in 1967

Stiinta Craiova nu a mai trait emotiile din sezonul 1964-65, iar in urmatoarea stagiune s-a clasat pe locul opt. Chiar si asa, oltenii au trebuit sa simta si umilinta unei infrangeri cu 8-0, in fata lui Dinamo Bucuresti. Ioan Papuc, portarul Stiintei, fiind ironizat, alaturi de colegii sai, in ziarul Sportul Popular. Titlul comentariului partidei fiind: “Zece cizme si un…Papuc”.

1-ion-oblemencoSezonul 1966-67 este cel al schimbarii, Stiinta Craiova devine Universitatea Craiova si termina pe locul trei in campionat. Unul dintre eroi fiind Ion Oblemenco (foto), golgeterul acelei editii, cu 17 goluri marcate. Inceputul nu a fost unul datator de sperante, oltenii pierzand in prima etapa, la Bucuresti, cu 4-1 in fata lui Dinamo. La finalul turului, pe primul loc ierna Universitatea Craiova, la doi ani si jumatate de la promovarea in Divizia A. Robert Cosmoc, noul antrenor al oltenilor, se bazase in cele mai multe meciuri pe urmatorul unsprezece: Marian Vasilescu-Petre Mihailescu, Constantin Batlan, Marian Marcel, Constantin Deliu-Lucian Strambeanu, Nicolae Ivan-Ion Nita, Constantin Sfarlogea, Ion Oblemenco si Ion Carciumarescu.

Lumini si umbre in Banie

Dupa locul trei ocupat in 1967, Universitatea Craiova se astepta la inca un sezon bun in Divizia A. Echipa mergea bine, iar la sfarsitul turului stagiunii 1967-68, oltenii se clasau pe locul patru, la doua puncte de echipele care se aflau pe primele doua locuri, Steaua si FC Arges. In Craiova, in fata la “Minerva” sau pe “Unirii” se vorbea de castigarea titlului. Urmeaza un retur dezastruos, cu doar patru victorii in 13 meciuri, restul fiind infrangeri, si Universitatea termina pe locul 11. Singura bucurie a oltenilor a fost reprezentata de inaugurarea noului stadion, “Centralul” primind botezul pe 29 octombrie 1967.

coidumOltenii incep sezonul 1968-69 cu o noua banca tehnica, Robert Cosmoc fiind schimbat cu Stefan Coidum (foto). Schimbarile se produc si la nivelul echipei, nu mai putin de 12 jucatori fiind adusi in Banie, printre acestia numarandu-se si Florea Martinovici, primul fotbalist al Universitatii care a fost convocat la echipa nationala.

Universitatea Craiova porneste ca din tun si castiga cu 3-2, primul meci al sezonului, in fata aradenilor de la UTA. Oltenii reuseau un nou tur de campionat bun si terminau pe locul doi. Problemele au aparut din nou in retur, echipa alternand victoriile de pe teren propriu, cu infrangeri in deplasare. Craiova coboara incet in clasament si termina pe locul sapte, dar in ultima etapa, Universitatea reuseste o victorie mult visata, 1-0 cu Dinamo.

Oblemenco la al doilea titlu de golgeter, Universitatea debuteaza in cupele europene

Oltenii porneau cu vise mari sezonul 1969-70, nucleul echipei se formase, jucatorii incepusera sa prinda experienta, astfel ca existau ceva asteptari pe “Centralul” din Craiova. Obiectivul era calificarea intr-o cupa europeana, iar elevii lui Stefan Coidum erau decisi sa nu mai rateze.

Finalul turului gaseste Universitatea Craiova pe locul trei, la egalitate de puncte, 19, cu Dinamo si la un punct in spatele liderului, Rapid Bucuresti. Remarcatii toamnei erau Ion Oblemenco si Iulian Popa, unul dintre cei mai buni fundasi centrali ai turului, dar care a trebuit sa se retraga prematur din fotbal, la indicatiile doctorilor care ii interzisera sa mai faca efort. Echipa nationala a Romaniei se calificase la Campionatul Mondial din Mexic, insa Angelo Niculescu nu avea deloc ochi pentru golgeterul din Banie.

Jucatorii Universitatii nu s-au mai impiedicat in retur, asa cum obisnuisera in ultimele doua sezoane, dar la finalul campionatului ocupau doar locul patru. Ultima etapa a insemnat si duelul pentru titlul de golgeter, Ion Oblemenco conducea cu 18 goluri, fiind urmat de Nicolae Dobrin cu 17. La Pitesti, cei doi atacanti s-au intalnit fata in fata, FC Arges si Universitatea Craiova terminand la egalitate, 1-1, pe tabela de marcaj aparand amandoi. Tunarul din Banie castiga titlul de golgeter si paraseste terenul alaturi de Nicolae Dobrin. Doi dintre marii fotbalisti care se lovisera de hachitele lui Angelo Niculescu.

taralunga-inainte-titlu

Pe 16 septembrie 1970, Universitatea Craiova a debutat in cupele europene, in Cupa Oraselor Targuri. Stadionul “Central” insa nu este arhiplin, asa cum s-ar fi asteptat multi, mai ales ca oltenii urmau sa intalneasca o echipa accesibila, pe maghiarii de la Pecsi Dozsa. Chiar daca oaspetii deschid scorul, in minutul 67, prin Janos Mate, oltenii raspund rapid si egaleaza prin Teodor Taralunga, la mai putin de 60 de secunde. La final, Universitatea Craiova triumfa, 2-1, golul victoriei venind cu zece minute inainte de final, autor fiind inepuizabilul Lucian Strambeanu.

Returul s-a jucat dupa doua saptamani, insa elevii lui Stefan Coidum nu au reusit sa faca o partida buna, maghiarii incep tare si dupa doar 25 de minute pe tabela de marcaj scria Pecsi Dozsa-Universitatea Craiova 3-0. Scorul se va mentine pana la finalul partidei, astfel ca oltenii paraseau rapid cupele europene.

Doua sezoane nereusite si drama din ultima etapa a sezonului 1972-73

Universitatea Craiova isi continua drumul in campionat, dar sezoanele 1970-71 si 1971-72 sunt dezamagitoare. Echipa termina pe locul sase, respectiv opt, singura bucurie venind de la Ion Oblemenco, golgeter pentru a treia oara, in 1972. In vara lui 1971 se produce inca o schimbarea la nivelul bancii tehnice, Stefan Coidum pleaca de la Universitatea si in locul sau este adus Constantin Cernaianu, singurul antrenor roman care a reusit sa o invinga pe Liverpool.

deselnicu-cernaianu-oblemenco
Petre Deselnicu, Constantin Cernaianu si Ion Oblemenco

Oltenii pornesc din nou la drum, al noualea sezon in Divizia A, dar la sfarsitul turului se claseaza pe locul cinci. Toamna lui 1972 fusese agitata in Banie, Ion Oblemenco sufera doua operatii de ulcer duodenal, la cea de-a doua aparand niste complicatii, atacantul si idolul Craiovei aflandu-se in stare critica. Revine abia in retur si Universitatea incepe sa defileze in campionat. 6-4 cu Rapidul, in Giulesti, 1-0 cu Dinamo, in Banie, 4-1 cu Sportul Studentesc sau 6-2 cu Steaua, pe Republicii. Oltenii ajung pe primul loc si cu cinci etape inainte de final sunt la patru puncte in fata lui Dinamo.

Primul pas gresit apare pe 6 iunie 1973, elevii lui Cernaianu pierd in fata Brasovului, 0-1. Stere Adamache, portarul echipei de sub Tampa, facuse un meci mare si distanta era de doar doua puncte intre cele doua rivale. Totul urma sa se decida pe 24 iunie, cand se jucau meciurile UTA-U Craiova si Dinamo-CFR Cluj.

Cele doua meciuri fusesera amanate, CFR Cluj primind la inceputul lunii iunie invitatia de a juca un meci amical la Bochum. Oltenii au pierdut cu 1-0, la Arad, insa toate sperantele s-au naruit atunci cand au aflat rezultatul din Soseaua Stefan cel Mare. Dinamo castigase cu 4-0, exact de cat avea nevoie pentru a deveni campioana a Romaniei, la golaveraj. La finalul unui sezon in care s-au simtit furati pe fata, oltenii aveau un singur motiv de bucurie, Ion Oblemenco castiga al patrulea titlu de golgeter, cu 21 de goluri marcate.

U Craiova este noua campioana a Romaniei

Inveninati de esecul din sezonul precedent, elevii lui Cernaianu pornesc in tromba si pana in etapa a unsprezecea nu cunosc infrangerea. Printre aceste meciuri se intercaleaza si dubla cu Fiorentina din Cupa UEFA. Oltenii erau la al doilea sezon european, insa aveau in fata un adversar redutabil, italienii terminand pe locul patru in sezonul precedent din Serie A.

Turul s-a jucat pe Stadio Comunale, iar suporterii Fiorentinei au umplut tribunele in speranta ca vor vedea un festival de goluri. Nu a fost cazul, pentru ca apararea Craiovei si-a facut datoria, iar Dragu Badin, Petre Deselnicu sau Sandu Boc au jucat fara greseala. La final, tabela de marcaj arata 0-0, un rezultat la care nu se asteptau nici italienii, dar nici oltenii. De punctat ca in acest meci si-a facut debutul, in cupele europene, unul dintre eroii “Craiovei Maxima”. Ilie Balaci intra in minutul 72, in locul lui Dumitru Marcu, la doar o luna dupa ce debutase si in campionat la varsta de 16 ani.

craiova-fiorentinaLa retur, pe 3 octombrie 1973, Stadionul “Central” nu a mai fost pe jumatate gol ca la meciul cu maghiarii. Suporterii Craiovei asteptau o minune, iar favoritii lor nu s-au lasat mai prejos. Orice atac al italienilor se oprea la 20-30 de metri de poarta, iar Petre “Taliba” Deselnicu degaja orice minge periculoasa. Cand toata lumea se gandea la prelungiri, Ion Oblemenco a marcat, in minutul 89, golul care o ducea pe Universitatea Craiova in turul 2 al Cupei UEFA.

Dupa un 1-1, pe “Central” cu Dinamo, al zecelea meci la rand fara infrangere, oltenii s-au deplasat la Liege, unde urmau sa intalneasca pe Standard, in turul 2. Oblemenco si compania nu au mai reusit figura frumoasa de pe “Comunale” si s-au recunoscut invinsi, belgienii castigand cu 2-0. La patru zile de la acest meci a venit si prima infrangere din campionat, 3-1 cu ASA Targu Mures, dar Universitatea continua sa fie pe primul loc.

Pe 7 noiembrie, “Centralul” a fost din nou plin, iar sperantele au fost reaprinse de golul lui Iulian Balan, insa belgienii au egalat in a doua repriza si s-au calificat. In campionat urmeaza inca o serie de meciuri bune, totul incepand cu un 5-0 in fata lui CFR Cluj, o revansa pentru ce se intamplase in vara. La finalul turului, Universitate este pe primul loc, la cinci puncte in fata Farului, echipa aflata pe locul doi. Oltenii se puteau lauda cu cel mai bun atac, 34 de goluri marcate.

In retur motoarele mai scad, iar in ceafa oltenilor sufla destul de tare Dinamo. Cu cinci etape inainte de finalul sezonului, diferenta dintre cele doua echipe este de un singur punct. Suporterii incep deja sa se gandeasca la patania din sezonul precedent. Cu trei etape inainte de final, Craiova pierde, 2-1, la Resita, dar si Dinamo se impiedica si pierde cu acelasi scor la Bacau.

In penultima etapa, Universitatea o bate pe Steaua cu 2-0, iar Dinamo face doar 1-1, la Petrosani, cu Jiul. Urmeaza un egal, 0-0, la Ploiesti, si suporterii oltenilor pot incepe fiesta, nu mai conta deloc victoria lui Dinamo, 7-0 cu FC Arges. Universitatea Craiova devenea campioana Romaniei, la al zecelea sezon de cand jucau in Divizia A.

campioni

Lotul campionilor: Florin Oprea, Paul Manta (portari) – Victor Niculescu, Dragu Badin, Petre Deselnicu, Ion Velea, Cornel Berneanu, Alexandru Boc, Nicolae Negrila, Mircea Chivu (fundasi) – Lucian Strambeanu, Nicolae Ivan, Ilie Balaci, Ion Constantinescu (mijlocasi) – Costica Stefanescu, Iulian Balan, Ion Nita, Ion Oblemenco, Teodor Taralunga, Dumitru Marcu, Constantin Pana, Ion Stancescu, Ioan Kiss (atacanti)

29 iunie 1974. Suporterii iau cu asalt “Centralul” pentru a vedea decernarea trofeului. Jos, in iarba, se afla si echipa de tineret care castigase, la randul ei, titlul de campioana a Romaniei. Fiecare jucator in parte este felicitat de Ion Alexandrescu, secretar al FRF, insa la Costica Stefanescu se opreste un pic mai mult. Acesta jucase pana la inceputul sezonului 1973-74 la Steaua, unde isi si incepuse junioratul. In vara lui 1973 fusese trimis la Craiova, in schimbul lui Stefan Sames. Nimeni nu se gandea in acea dupa-amiaza de vara cat de mult va insemna Costica Stefanescu in istoria Craiovei, dar asta este o poveste de spus mai tarziu.

Advertisements

One comment

  1. lipsește un cuvânt din titlu. Poiana Câmpina nu cred că vroia să promoveze în 1964. Ultima etapă din 1965 în divizia A a fost dramatică, 4 echipe având șansa menținerii sau retrogradării, Iașiul și Farul obținând rezultatul care le salva pe ambele

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s