“Pentru ca nu avem nimic, vrem sa facem totul”. Dittborn si dorinta unui Mondial in Chile

Se facuse liniste in sala unde se organiza al treizecilea congres FIFA. Arthur Drewry, proaspat ales presedinte al organizatiei, face un anunt important. Calendarul arata 10 iunie 1956, data la care urma sa fie aleasa tara gazda a Campionatului Mondial din 1962. Carlos Dittborn astepta cu sufletul la gura.

 

Cu doi inainte de acest congres, Chile isi depusese candidatura pentru organizarea Mondialului. Contracandidate erau Argentina si Republica Federala Germania. Nemtii se retrag si batalia urma sa fie una cu accente sud-americane. Pentru Chile se lupta Carlos Dittborn, care la doar 30 de ani era presedintele clubului Universidad Catolica. Un an mai tarziu, in 1955, devenea seful Confederatiei Sud-Americane de Fotbal (CONMEBOL). Inca din start, alaturi de Juan Pinto Duran, s-a luptat pentru a face cunoscute planurile celor din Chile.

carlos-dittborn-2Revenim pe 10 iunie 1956, Raul Colombo, reprezentantul Argentinei, ia cuvantul. Vorbe dupa vorbe, fraze, promisiuni, iar la final arunca o bomba, “putem sa organizam Mondialul si maine. Avem totul.”. S-a facut liniste, ochii tuturor din sala erau atintiti spre Dittborn. Urma discursul sau. A inceput tare, asa cum ii sta bine unui sud-american, pe alocuri chiar pasional. Pregatea finalul. Il priveste pe Colombo pentru o secunda, pauza de actor mare. Nu urmeaza sa rosteasca celebra replica “a fi sau a nu fi”, in schimb emotioneaza o intreaga sala. “Pentru ca nu avem nimic, vrem sa facem totul!”. Rezultat final: Chile-32 de voturi, Argentina-11 voturi.

Juan Pinto Duran si Carlos Dittborn se imbratiseaza, Chile obtinea o mare victorie. S-au pus imediat pe treaba, promisiunile trebuiau onorate. Langa ei mai vine si Ernesto Alvear, “cei trei muschetari” erau in formula completa, dar nu pentru mult timp. Se munceste pe rupte, opt stadioane, in opt orase diferite, trebuiau sa gazduiasca marele turneu.

Prima lovitura vine pe 3 noiembrie 1957, Duran moare, la doar 44 de ani, intr-un accident de masina. Primul muschetar disparea, Dittborn si Alvear trebuiau sa onoreze memoria celui plecat prea devreme. Amandoi se afunda in munca, trag tare. Chile intrase in lupta organizarii doar ca un contracandidat simbolic impotriva Argentinei si, totusi, castiagse. Nu se puteau da batuti acum.

chileearthquake1_custom-34fb2e2c38ee6d6beacbe0c1aef966a0298b6c43-s900-c85Soarta le mai da o palma celor doi. Este ora 15 si 11 minute, 22 mai 1960. Pamantul incepe sa se cutremure. 10 minute a durat toata nebunia. 9,5 grade pe scara Richter. Dezastru in adevaratul sens al cuvantului, bilantul victimelor este necunoscut, intre 2.000 si 6.000 de morti. Cel mai puternic cutremur inregistrat din istorie. 2 milioane de chilieni fusesera afectati de cataclism. Nimeni nu se mai putea gandi in acele clipe la organizarea Campionatului Mondial.

Dupa cateva zile, Dittborn si Alvear au reinceput munca. Din cele opt orase care trebuiau sa organizeze turneul, doar patru mai erau capabile. Talca, Concepcion, Talcahuano si Valdivia, ultimul aflat aproape de epicentrul cutremurului, dispareau de pe harta Mondialului. La Vina del Mar, Stadionul Sausalito fusese distrus, dar municipalitatea nu s-a dat batuta si l-a reconstruit. FIFA a sarit in ajutor, la fel au facut si alte federatii. Campionatul Mondial din 1962 se organiza in continuare in Chile.

Pe 18 ianuarie 1962, la Hotelul Carrera, avea loc tragerea la sorti pentru grupele turneului final. Dittborn si Alvear se aflau in sala, amandoi dusesera o munca titanica, dar incepeau sa culeaga roadele. Chile pica in grupa cu Republica Federala Germania-campioana mondiala in 1954, Italia –dubla capioana mondiala, in 1934 si 1938, si Elvetia. Grupa grea, chiar imposibila pentru tara gazda.

chile-mundial-1962-4Suntem pe 28 aprilie 1962, cu doar o luna si doua zile inainte de inceperea Campionatului Mondial. Fotbalul din Chile urma sa primeasca ultima lovitura, Carlos Dittborn se stingea din viata, la doar 38 de ani. O pancreatita acuta il dobora pe omul care luptase atat de mult pentru un vis, Chile sa organizeze un Campionat Mondial. Stadionul din Arica a primit numele sau, iar jucatorii chilieni au purtat o banderola neagra pe intreaga durata a turneului. Pe 30 mai 1962, Chile castiga cu 3-1 in fata Elvetiei, era meciul de deschidere al turneului final. In tribune, Ernesto Alvear aplauda victoria cu ochii inclacrimati si privind spre cer. Era ultimul muschetar.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s