Gloriosii ani ai fotbalului italian

Timp de 10 ani, intre 1990 si 2000, fotbalul european a fost dominat de cluburile din Serie A. Cei mai buni jucatori ai planetei se inghesuiau sa joace in Italia, iar echipele ajungeau mereu pana in fazele superioare ale cupelor europene. Serie A a avut cel putin o reprezentanta in 21 dintre cele 32 de finale ale competitiilor europene din perioada 1990-2000.

Ora exacta in fotbal se dadea in Italia

1990 a fost anul Campionatului Mondial disputat in Italia, una dintre editiile care a intrat in istoria acestei competitii. Inca sunt microbisti care tresar la auzul acordurilor piesei “Notti Magiche”. Au fost lacrimile lui Paul Gascoigne, dansul lui Roger Milla, plonjonul artistic al lui Klinsmann sau, pentru suporterii tricolorilor, infruntarea dintre Maradona si Hagi. Squadra Azzurra nu a triumfat, Roberto Donadoni si Aldo Serena ratand la loviturile de departajare in semifinala jucata impotriva Argentinei, astfel ca italienii s-au multumit doar cu medalia de bronz.

Fotbalul italian incepuse sa domine Europa inca de la sfarsitul anilor ’80, AC Milan castiga Cupa Campionilor Europeni, Sampdoria pierdea in fata Barcelonei in finala Cupei Cupelor si Napoli cucerea Cupa UEFA. Toate acestea se intamplau in sezonul 1988-89. Serie A devenise un campionat care atragea cei mai buni fotbalisti ai lumii. Dunga, Andreas Brehme, Lothar Matthaus, Jurgen Klinsmann, Michael Laudrup, Frank Rijkaard, Ruud Gullit, Marco van Basten, Careca, Diego Maradona, Rudi Voller, Claudio Caniggia erau cateva dintre vedetele care jucau in Serie A la sfarsitul anilor ’80.

Cele mai bune salarii se plateau in Italia, iar stadioanele din Peninsula erau arhipline, multe dintre ele fiind modernizate pentru turneul final din 1990. Era locul unde te simteai cu adevarat fotbalist, dar si locul unde puteai face performanta. Antrenorii erau si parte din acest spectacol, noutatile de ordin tactic le gaseai in Serie A. Pentru cativa ani, Milano nu a fost doar capitala modei, ci si capitala tacticii, cursurile fiind predate in fiecare etapa de Arrigo Sacchi, Fabio Capello, Zdenek Zeman sau Giovanni Trapattoni.

Un deceniu de dominare

AC Milan, Juventus, Sampdoria, Parma, Lazio sau Inter au castigat cel putin o cupa europeana intre 1990 si 2000. In toti acesti 10 ani, doar in sezonul 1999-2000 nu a existat o reprezentanta a fotbalului italian in finalele cupelor europene. Ba mai mult, ultimul act a fost o afacere italieneasca in Cupa UEFA in anii 1990, 1991, 1995 si 1998. Pe langa cele sase echipe care au triumfat, alte trei cluburi italiene au ajuns in finale de cupe europene in anii ’90: Fiorentina, AS Roma si AC Torino.

Italienii doborau recorduri si pe piata transferurilor, Roberto Baggio devenea in 1990 cel mai scump transfer al lumii, Juventus il cumpara de la Fiorentina in schimbul a 15 miliarde de lire italiene, echivalentul a 8 milioane de lire sterline. Recordul a fost ajustat aproape mereu de echipele din Serie A. Jean Pierre Papin, Gianluca Vialli, Gianluigi Lentini, Ronaldo, Christian Vieri si Hernan Crespo devenind, pe rand, cei mai scumpi fotbalisti ai planetei de-a lungul celor 10 ani.

Balonul de Aur a fost o alta afacere italieneasca intre 1990 si 2000, sase dintre cei 11 castigatori ai acestui premiu jucau in Serie A in momentul castigarii trofeului. Mai mult decat atat, dintre cei 11 castigatori, doar doi, Rivaldo si Luis Figo nu au jucat in campionatul italian intre 1990 si 2000.

Daca la nivel de club performantele erau mari, nu la fel se poate spune si despre performantele echipei nationale. Dupa bronzul de la Campionatul Mondial din 1990, Squadra Azzurra a obtinut argintul mondial in 1994, dupa finala pierduta in fata Braziliei la loviturile de departajare. Chiar daca au ajuns pana in finala la editia din America, jocul prestat de italieni a fost criticat atat de presa, cat si de suporteri. Exodul de jucatori straini incepea sa-si faca simtita prezenta. Singurele vesti bune, la nivel de loturi nationale, veneau de la echipa de tineret a Italiei care a castigat, intre 1990 si 2000, de patru ori Campionatul European U21 (1992, 1994, 1996 si 2000).

Marile echipe italiene din anii ‘90

AC Milan

In 1991, Arrigo Sacchi prelua fraiele echipei nationale a Italiei, in timp ce pe banca lui AC Milan poposea Fabio Capello. O mutare controversata, mai ales ca pana in acel moment se ocupase doar de Milan Primavera si era vazut ca un antrenor obedient in fata lui Silvio Berlusconi. A preluat sistemul lui Sacchi, dar a oferit mai multa libertate jucatorilor din atac. La capatul sezonului 1991-92 titlul era castigat de AC Milan, echipa lui Capello terminand campionatul fara sa cunoasca infrangerea. Ba mai mult, abia in returul sezonului viitor a venit prima infrangere pentru milanezi in campionat.

Momentul de glorie a venit in 1994, in finala Ligii Campionilor de la Atena. Presa o credita cu prima sansa pe FC Barcelona, “Dream Team-ul lui Cruyff”, insa AC Milan ii zdrobeste cu 4-0 pe spanioli. In tot acest timp, echipa lui Capello pusese stapanire pe Serie A, cu trei titluri castigate intre 1991 si 1994. Ultimul, cel din sezonul 1993-94, fiind castigat cu doar 36 de goluri inscrise, dar avand cea mai buna defensiva, doar 15 goluri primite.

Palmares in anii ’90: 5 titluri de campioni ai Italiei, 3 Supercupe ale Italiei, o Cupa a Campionilor Europeni, o Liga a Campionilor, 2 Supercupe ale Europei si o Cupa Intercontinentala

Juventus

Dupa clipele de glorie traite la inceputul si mijlocul anilor ’80, Juventus devenise o echipa care nu mai conta in lupta pentru titlu. Giovanni Trapattoni plecase la Inter in 1986, iar, un an mai tarziu, Michel Platini se retragea de la echipa. Juventus nu putea sa tina ritmul cu Napoli, AC Milan si Inter si pana in 1994 a trebuit sa se multumeasca doar cu o Cupa a Italiei si o Cupa UEFA, ambele castigate in sezonul 1989-90, sub comanda lui Dino Zoff.

In iulie 1994 pe banca tehnica a lui Juventus poposeste Marcelo Lippi si castiga chiar din primul sezon titlul. Dupa ce au recastigat Italia, torinezii au triumfat si in Liga Campionilor, Juventus castigand finala, dupa lovituri de departajare, in fata lui Ajax. Au urmat alte doua finale jucate de torinezi, insa ambele au fost pierdute. Puterea financiara a clubului permitea mereu cumpararea de noi fotbalisti, printre acestia enumerandu-i pe: Ciro Ferrara, Roberto Baggio, Gianluca Vialli, Alessandro Del Piero, Zinedine Zidane, Filippo Inzaghi, Edgar Davids sau Didier Deschamps.

Palmares in anii ’90: 3 titluri de campioni ai Italiei, 2 Cupe ale Italiei, 2 Supercupe ale Italiei, o Liga a Campionilor, 2 Cupe UEFA, o Supercupa a Europei si o Cupa Intercontinentala

Sampdoria

Cea mai buna perioada din istoria clubului genovez se leaga de Vujadin Boskov. Iugoslavul jucase intre 1961 si 1962 pentru Sampdoria, iar dupa 24 de ani se intorcea ca antrenor. Echipa ajunge in finala Cupei Cupelor in 1989, dar este invinsa de FC Barcelona. Doar un an a trebuit sa astepte Sampdoria pana la o noua finala, tot in Cupa Cupelor, insa de aceasta data echipa lui Boskov este invingatoare.

Sampdoria creste de la sezon la sezon, iar in 1991 castiga campionatul. Gianluca Vialli si Roberto Mancini sunt artizani din teren ai victoriei, cei doi marcand 31 de goluri. Ultimele clipe de glorie ale clubului au venit in sezonul 1991-92. Sampdoria a ajuns pana in finala Cupei Campionilor Europeni, dar a pierdut in fata Barcelonei. Vujadin Boskov a plecat la AS Roma si genovezii nu au mai reusit sa repete performantele, exceptie fiind atingerea semifinalelor in Cupa Cupelor, in 1995, Arsenal eliminandu-i la loviturile de departajare.

Palmares in anii ’90: un titlu de campioni ai Italiei, o Cupa a Italiei, o Supercupa a Italiei, o Cupa a Cupelor

Parma

In vara lui 1989, Nevio Scala era numit pe postul de antrenor al Parmei, o echipa care niciodata nu jucase in prima liga. La finalul sezonului 1989-90 era sarbatorita promovarea in Serie A. A fost momentul de cotitura pentru club, mai ales ca imediat la echipa au inceput investitiile din partea concernului Parmalat. Investitiile aduc imediat performante si, in 1992, Parma castiga Cupa Italiei dupa o finala cu Juventus.

La un an dupa trumful intern, Parma cucereste Cupa Cupelor, dupa ce o invinge pe Royal Antwerp. Jucatorii lui Nevio Scala incearca sa-si apere trofeul castigat, insa sunt invinsi, in 1994, de Arsenal in finala Cupei Cupelor. Jocul echipei este unul incantator, Gianfranco Zola, Faustino Asprilla sau Tomas Brolin fiind vedetele parmegianilor. Ultimul sezon al lui Nevio Scala aduce un nou triumf european, de acesta data in Cupa UEFA, Parma invingand-o pe Juventus in finala.

Nevio Scala pleaca in iunie 1996 de la Parma si in locul sau este adus Carlo Ancelotti. La echipa incep sa apara fete noi, Gianluigi Buffon, produs al centrului de copii si juniori, sau Fabio Cannavaro erau cei mai promitatori tineri jucatori din Italia. Parma castiga in 1999 atat Cupa Italiei, cat si Cupa UEFA, pe teren stralucind jucatori precum: Lilian Thuram, Juan Sebastian Veron, Hernan Crespo sau Dino Baggio.

Palmares in anii ’90: 2 Cupe ale Italiei, o Supercupa a Italiei, o Cupa a Cupelor, 2 Cupe UEFA si o Supercupa a Europei

Lazio

Sergio Cragnotti cumpara clubul de fotbal Lazio in 1992, iar din acest punct echipa devine o competitoare de luat in seama. La echipa este adus, in 1994, Zdenek Zeman si Lazio termina de doua ori pe podium. Cragnotti nu este multumit si-l demite, aducandu-l pe banca tehnica pe Sven-Goran Eriksson. La finalul primului sezon al suedezului, 1997-98, Lazio castiga Cupa Italiei si echipa se califica in Cupa Cupelor.

Lazio cu un capitan tanar, Alessandro Nesta la doar 22 de ani, castiga Cupa Cupelor in 1999, invingand Mallorca cu 2-1. Cragnotti investeste din ce in ce mai multi bani si la echipa ajung unii dintre cei mai buni jucatori ai momenului: Christian Vieri, Juan Sebastian Veron sau Pavel Nedved. Lazio termina pe locul 2, la doar un punct in spatele Milanului, in sezonul 1998-99, iar in urmatoarea stagiune, Eriksson aduce al doilea titlu din istoria echipei, dar si Cupa Italiei.

Palmares in anii ’90: un titlu de campioni ai Italiei, 2 Cupe ale Italiei, 2 Supercupe ale Italiei, o Cupa a Cupelor si o Supercupa a Europei

Inter

Anii ’90 au fost ca o cursa cu un montagne russe pentru fanii Interului. Rezultatele din campionat au fost, de multe ori, dezamagitoare, in timp ce rezultatele in Europa au fost mai convingatoare. In 1991, dupa o pauza de 26 de ani, Inter castiga un nou trofeu european. Cu Giovanni Trapattoni pe banca tehnica si cu Giuseppe Bergomi, Andreas Brehme, Lothar Matthaus sau Jurgen Klinsmann pe teren, milanezii castiga Cupa UEFA, in fata lui AS Roma.

Sezonul 1993-94 este unul nebun, Inter termina pe locul 13, la doar un punct de retrogradarea in Serie B, dar castiga a doua oara Cupa UEFA. Massimo Moratti devine presedintele clubului si Inter incepe sa cheltuie. La echipa sunt adusi, printre altii, Ronaldo sau Christian Vieri, pe cei doi fiind platite sume record de transfer. Chiar si asa, Inter nu reuseste sa castige campionatul in deceniul ’90. In 1998, milanezii castiga a treia Cupa UEFA, dupa o victorie cu 3-0 in fata lui Lazio.

Palmares in anii ’90: 3 Cupe UEFA