Cartelurile drogurilor si fotbalul columbian, marire si decadere

La sfarsitul anilor ’80, Pablo Escobar avea o avere estimata la aproape 30 de miliarde de dolari, banii veneau din traficul de droguri. In acelasi timp, fotbalul din Columbia incepea sa fie pe o panta ascendenta. Banii din traficul de droguri ajungeau in conturile mai multor cluburi. Asta este povestea nefardata a progresului fotbalului columbian.

 

Pablo Escobar: traficant de droguri si patron de club de fotbal

correction-colombia-pablo-escobar-752x501Timp de aproape 20 de ani, Pablo Escobar a fost liderul Cartelului Medellin, care detinea 80% din traficul de stupefiante din Statele Unite ale Americii. Peste 70 de tone de cocaina erau transportate in fiecare luna din Medellin. Afacerea era una profitabila, insa banii proveniti din contramanda aveau nevoie de o albire rapida, astfel ca finantarea unor echipe de fotbal era solutia la indemana.

Pablo Escobar a reusit sa-si construiasca o faima de “Robin Hood” al epocii moderne, multi columbieni fiind ajutati de traficantul de droguri. Niciodata nu a uitat de unde a pornit, astfel ca in Medellin a construit un intreg cartier pentru oamenii saraci din oras. Majoritatea columbienilor il considerau un om bun, banii de droguri consolidandu-i aura unui adevarat “Mesia”.

Primele contacte cu fotbalul au venit spre finalul anilor ’70 cand a construit mai multe terenuri de sport in Medellin, dar si in alte orase din Columbia. Multi dintre fotbalistii care au dus nationala sud-americana la Campionatele Mondiale din 1990, 1994 si 1998 au facut primii pasi pe acele terenuri. Automat, intre acesti fotbalisti si Pablo Escobar s-a legat o adevarata prietenie, acesta ajutandu-i mereu cand aveau nevoie.

escobars-4Ca patron al unui club de fotbal, Pablo Escobar putea sa-si albeasca banii, vanzarea de bilete putand sa fie falsificata, iar sumele de transfer sa fie exagerate. Atletico Nacional si Independiente Medellin erau cele doua echipe conduse de temutul traficant de droguri. Nu era singurul care se implicase in fotbal, Gonzalo Rodriguez “El Mexicano” Gacha detinea clubul Millionarios, in timp ce America de Cali era echipa lui Miguel Rodriguez Orejuela, seful cartelului din Cali si rivalul lui Pablo Escobar.

Rivalitatea din traficul de droguri ajungea cu aceasta ocazie si in fotbal. Singurul beneficiu era acela ca echipa nationala a Columbiei incepea sa devina o echipa puternica. Cei mai buni antrenori erau adusi la aceste echipe, iar fotbalistii valorosi nu mai plecau din Columbia asa de repede. Sud-americanii nu se mai calificasera la un Campionat Mondial din 1962. De asemenea, nici un club din Columbia nu reusise sa castige vreodata Copa Libertadores. Aceste lucruri urmau sa se schimbe spre finalul anilor ’80.

 

Triumful lui Atletico Nacional in Copa Libertadores

Nici o echipa columbiana nu castigase Copa Libertadores pana in 1989, din patru incercari, doar America de Cali fusese cel mai aproape, in 1985, cand au pierdut trofeul in fata lui Argentinos Juniors la lovituri de departajare. Atletico Nacional era antrenata de Francisco Maturana, fosta glorie a clubului columbian. In acelasi timp era si selectionerul echipei nationale, chiar daca era un antrenor cu putina experienta. Pana in acel moment o mai antrenase pentru cateva luni pe Once Caldas.

20150501_103712-1-1Echipa lui Escobar urma sa se lupte cu Olimpia din Paraguay, iar dupa meciul tur parea ca nici de aceasta data o echipa columbiana nu va castiga Copa Libertadores. Atletico Nacional castiga in retur tot cu 2-0 si trimite meciul la loviturile de departajare. Dupa executarea primelor cinci lovituri, scorul era de 4-4, fiecare echipa ratand o data. Urmeaza o serie impresionanta, ambele echipe rateaza sapte lovituri consecutive. Leonel Alvarez marcheaza in poarta lui Ever Almeida si aduce Copa Libertadores in Medellin. “Cand Nacional a castigat Copa Libertadores eram langa Pablo. A sarit si a strigat la fiecare gol. Niciodata nu l-am vazut pe Pablo atat de euforic, in mod normal el era de gheata”, declara Jhon Jairo Velasquez, mana dreapta a lui Pablo Escobar, in documentarul “The Two Escobars”. Atletico Nacional era in acel moment o echipa puternica, Rene Higuita, Andres Escobar sau Alexis Garcia erau printre vedetele clubului columbian.

 

Fotbalul columbian in doliu

Batalia dintre carteluri ajunsese si in fotbal, iar intre Independiente Medellin si America de Cali exista o rivalitate. Meciul putea fi considerat ca o confruntare intre Cartelul Medellin si Cartelul Cali. La sfarsitul lunii octombrie 1989, cele doua echipe se intalneau intr-un meci de campionat. Alvaro Ortega, arbitrul meciului, a luat mai multe decizii impotriva echipei lui Pablo Escobar si la finalul meciului au inceput sa apara amenintarile cu moartea.

imagen-14835415-2La cateva zile de la acest meci, Alvaro Ortega (foto) a fost impuscat mortal de doi barbati. Jhon Jairo Velasquez avea sa declare mai tarziu ca Pablo Escobar daduse ordinul ca arbitrul sa fie omorat pentru ca simtise ca deciziile luate impotriva echipei lui fusesera influentate de cei din Cartelul Cali. Federatia a luat decizia ca meciurile pana la finalul sezonului sa fie suspendate, astfel ca nimeni nu a castigat campionatul in sezonul 1989.

Nu era prima oara cand traficantii de droguri erau dispusi sa faca orice pentru victoria echipei lor. Cu un an inainte, Armando Perez fusese rapit pentru a transmite celorlalti arbitrii sa arbitreze corect in ultimele meciuri ale campionatului sau altfel vor fi omorati.

Pablo Escobar era un om de temut, oricine se interpunea intre el si ce-si dorea putea sa sfarseasca plin de gloante. “Plomo o plata” era devizia traficantului de droguri, fie acceptai o spaga, fie sfarseai asasinat. Printre victimele lui Escobar s-au numarat Rodrigo Lara Bonilla (ministrul Justitiei) sau Luis Carlos Galan (candidat la alegerile prezidentiale). In incercarea de a-l asasina pe un al candidat la alegerile prezidentiale, Cesar Gaviria Trujillo, traficantul de droguri a dat ordin ca avionul companiei Avianca sa fie doborat. 110 oameni au murit in explozia care a dus la prabusirea aeronavei, insa Cesar Gaviria nu se afla printre pasageri si a ajuns sa castige alegerile prezidentiale.

 

Columbia, favorita lui Pele la Mondialul din 1994

cinco-cero-3Columbienii se calificasera la Campionatul Mondial din 1990 si au ajuns pana in optimile de finale, fiind eliminati de Camerun dupa o gafa imensa a lui Rene Higuita. Echipa castigase cu aceasta ocazie experienta si in prelimariile pentru Mondialul din 1994 au reusit sa termine grupa neinvinsi. Mai mult decat atat, in ultimul meci, Columbia umilise Argentina, la Buenos Aires.

Pele o vedea ca mare favorita la castigarea titlului mondial, iar faptul ca echipa pierduse doar un singur meci in doi ani era o confirmare a opiniei fostului mare fotbalist brazilian. Decaderea avea sa vina imediat dupa calificarea la turneul final din SUA. Prima lovitura a venit pe 2 decembrie cand Pablo Escobar a fost omorat de Politia Columbiana, traficantul de droguri era in plin razboi cu autoritatile si cu gherilele paramilitare.

Rene Higuita, titularul postului de portar al nationalei, era inchis dupa ce particpase ca negociator intr-o luare de ostatici. Gurile rele spuneau ca in spatele sentintei se aflau autoritatile columbiene, nemultumite ca fotbalistul il vizitase la inchisoare in repetate randuri pe Pablo Escobar.

Pe langa aceste doua evenimente, fotbalistii columbieni veneau la turneul final obositi dupa un sezon lung. Romania i-a invins cu 3-1, in primul meci al grupei, si imediat au inceput sa apara amenintarile cu moarta. Mai multi tarficanti de droguri pariasera pe victoria Columbiei, iar rezultatul meciului cu Romania ii facusera sa piarda multi bani. Fotbalistii columbieni erau amenintati ca vor fi omorati daca Barrabas Gomez va juca si in meciul cu Statele Unite ale Americii. Acesta a fost lasat pe banca de Maturana, iar la finalul turneului s-a retras din fotbal.

 

Autogolul care aduce moartea

Atmosfera din lotul Columbiei era una proasta inaintea celui de-al doilea meci. Chonto Herrera aflase cu doar doua zile inainte ca fratele sau murise intr-un accident de masina, iar restul fotbalistilor erau marcati de amenintari. Andres Escobar inscrie in propria poarta in meciul cu Statele Unite ale Americii si Columbia era eliminata de la turneul final.

andres-escobar-football-world-cupFundasul columbian decide sa se intoarca in tara dupa Campionatul Mondial, zece zile mai tarziu este asasinat dupa o altercatie cu fratii Gallon, fosti parteneri ai lui Pablo Escobar. Este impuscat de sase ori, iar dupa unele versiuni, asasinul a strigat “Gooool” dupa fiecare impuscatura. Humberto Castro Munoz, bodyguard al celor doi frati, este arestat a doua zi si recunoaste asasinatul, dar declara ca a actionat din proprie initiativa. Fratii Gallon sunt declarati nevionvati, chiar daca multi au spus ca ei comandasera asasinatul, in timp ce Munoz a primit o sentinta de 43 de ani de inchisoare, dupa 11 ani de la acel moment a fost eliberat pentru buna purtare.

Cu doar cateva zile inainte sa fie asasinat, Andres Escobar scrisese cateva randuri pentru ziarul “El Tiempo”. “Pe curand, caci viata nu se termina aici”, au fost ultimele cuvinte scrise si transmise suporterilor columbieni de Andres Escobar. Cativa dintre colegii sai au declarat mai tarziu ca fundasul echipei nationale nu ar fi fost asasinat daca Pablo Escobar mai traia, traficantul de droguri avea niste reguli clare si nimeni nu s-ar fi putut atinge de un fotbalist, mai ales de unul care juca la Atletico Nacional.

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s