Eroii de la Guadalajara: Lajos Satmareanu

A fost fundasul dreapta al “Generatiei Guadalajara”, titular in toate cele sase meciuri din campania de calificare la Campionatul Mondial din 1970. La fel s-a intamplat si in cele trei meciuri din “Grupa mortii” de la turneul final. Numele sau s-a indentificat cu Steaua Bucuresti mai bine de 45 de ani, dar la un moment dat a fost aruncat ca o masea stricata de actuala conducere.

 

De la Salonta pana la Steaua

Pe 21 februarie 1944, in Salonta, se nastea viitorul mare fundas dreapta al Stelei si al echipei nationale a Romaniei. Primii pasi in fotbal ii face la echipa din orasul natal, Recolta Salonta. In 1961 ajunge la Crisana Oradea, echipa din Divizia B, iar in primul sezon reuseste sa promoveze in prima liga. Debutul in Divizia A vine chiar impotriva echipei la care va cunoaste cele mai frumoase performante. Pe 17 martie 1963, in meciul Steaua Bucuresti-Crisana Oradea 4-2, Satmareanu debuta in formatia oradeana. Caseta tehnica a meciului poate crea putina confuzie, caci in echipa antrenata de Francisc Ronnay nu se afla nici un Satmareanu, in schimba se regasea un jucator cu numele de Lajos Szatmari, mai era pana cand trebuia sa-si schimbe numele pentru a suna mai romaneste.

1936285_477228365816203_9138012608954842644_nCrisana Oradea retrogradeaza si Satmareanu pleaca la Flamura Rosie Arad, unde joaca doar un sezon. Urmeaza inca un popas la ASA Targu Mures, tot doar un sezon. Steaua incepe sa se intereseze de Satmareanu si la finalul sezonului 1964-65 ajunge la Bucuresti. Ilie Savu il ochise, iar in momentul transferului a aparut si schimbarea de nume, Lajos Szatmari devenea Lajos Satmareanu, echipa armatei nu putea avea un jucator cu nume maghiar.

Primul sezon la Steaua ii aduce si primul trofeu, Cupa Romaniei dupa o finala jucata impotriva celor de la UTA Arad. Ultimul gol al victoriei cu 4-0 a fost marcat de Satmareanu. Cucerirea trofeului era umbrita de parcursul slab din campionat, Steaua terminand abia pe locul 12.

Era imposibil sa nu fie remarcat de antrenorul echipei nationale, astfel ca pe 4 ianuarie 1967, la Montevideo, Lajos Satmareanu debuteaza sub tricolor. Cornel Popa, senatorul de drept al postului, ajunsese la 32 de ani si era cautat un inlocuitor. Dupa trei meciuri consecutive jucate de fundasul Stelei la nationala, Popa revine, insa dezastrul de la Zurich, 7-1 pentru Elvetia, ii este fatal si nu mai este rechemat. In schimb, Satmareanu devine o prezenta obisnuita in tricoul Romaniei.

 

540 de minute in preliminariile pentru Mexico 1970

12745934_477228395816200_7047550317462970015_nPerformantele de la echipa de club il propulseaza din ce in ce mai tare la echipa nationala, iar Angelo Niculescu are din ce in ce mai multa incredere in fundasul dreapta. Tricolorii se lupta cu Portugalia, Elvetia si Grecia pentru a obtine calificarea la Mondialul din Mexic. Satmareanu este titular in toate cele sase meciuri din preliminarii si tricolorii reusesc o calificare dupa 32 de ani. In tot acest timp isi consolideaza si palmaresul la echipa de club, Steaua, cu Lajos Satmareanu pe teren, castiga un titlu si inca trei Cupe al Romaniei in perioada 1967-1970.

La Campionatul Mondial este integralist in toate cele trei meciuri din faza grupelor, Satmareanu devenind singurul fotbalist al lotului care bifase toate cele noua meciuri din campania pentru Mexic. Printre adversarii de la Mondial se numara Bobby Charlton, Geoff Hurst, Ladislav Petras, Josef Adamec, Pele sau Jairzinho.

10363130_477228355816204_776784629477728312_nIn 1971, Lajos Satmareanu castiga ultimul trofeu alaturi de Steaua, a cincea Cupa a Romaniei. Ajunsese la sase trofee castigate in tricoul ros-albastru si in acelasi timp stransese 20 de meciuri in cupele europene. Printre adversare enumeram: Valenica, Glasgow Rangers, PSV, FC Barcelona sau Bayern Munchen. De ultimele doua se leaga si cea mai buna performanta a Stelei din anii ’70 in cupele europene. Catalanii pierdeau ambele meciuri, 1-0 la Barcelona si 2-1 la Bucuresti, in timp ce bavarezii se calificau in semifinalele Cupei Cupelor dupa doua rezultate de egalitate, 1-1 pe Stadionul “23 august” si 0-0 la Munchen. Steaua era eliminata fara sa cunoasca infrangerea in dubla cu nemtii.

 

La un pas sa nu joace in meciurile cu Ungaria

satmareanu-ungaria-romania-1-1Nationala Romaniei lupta pentru calificarea la Campionatul European din 1972. Tricolorii castiga grupa cu Cehoslovacia, Tara Galilor si Finlanda, iar ultimul pas era nationala Ungariei, cosmarul tricolorilor. Dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, maghiarii ne administrasera cateva infrangeri de-a dreptul rusionoase. Ungaria-Romania 7-2 in 1945 sau Ungaria-Romania 9-0 in 1948 erau doar doua exemple.

Comunistii au facut presiuni ca Lajos Satmareanu sa nu joace in dubla cu Ungaria, frica era ca nu cumva fundasul de origine maghiara sa nu tranteasca meciul. O absurditate demna de sistemul care conducea tara in acei ani. Primul meci s-a disputat la Budapesta si s-a terminat la egalitate, 1-1, golul tricolorilor fiind marcat chiar de Satmareanu. Dupa doua saptamani, la Bucuresti, cele doua termina din nou la egalitate, 2-2, si era nevoie de un al treilea meci pentru a se transa calificarea. La trei zile de la meciul de la Bucuresti, nationala Romaniei pierdea cu 1-2 la Belgrad si Ungaria se califica la Europeanul din 1972.

 

Sfarsitul unei cariere de succes

In 1973, Lajos Satmareanu joaca ultimele meciuri la echipa nationala, cinci la numar. Pe 14 octombrie, Romania umileste Finlanda cu 9-0 si fundasul dreapta al Stelei ajungea la capatul cariereri internationale care insumase 44 de prezente sub tricolor si un singur gol marcat.

12771599_579832255513251_3007857477856218072_oIn vara lui 1975 vine si plecarea de la Steaua, locul unde jucase 271 de meciuri in Divizia A in zece sezoane. Ajunge la FC Bihor, dar sta acolo doar in turul campionatului 1975-76, returul gasindu-l in Divizia B, la Progresul Bucuresti. La sfarsitul sezonului promoveaza in prima liga, unde mai joaca 20 de meciuri, ultimul venind pe 8 iunie 1977, in partida Progresul Bucuresti-FC Resita 2-1. Bucurestenii retrogradeaza in liga a doua, iar Lajos Satmareanu pune ghetele in cui si se dedica cresterii viitorilor fotbalisti din Ghencea. Timp de 34 de ani, pana in 2011, s-a ocupat de copii si juniorii Stelei, pana cand Gigi Becali s-a hotarat ca nu mai are nevoie de serviciile unui fotbalist care daduse atat pentru echipa din Bulevardul Ghencea. Steaua avea nevoie de un om ca Lajos Satmareanu, dar vremurile se schimbasera.

Advertisements

2 comments

  1. în 1963-64 a jucat la Flamura Roșie Oradea (nu Arad), respectiv echipa care a luat locul Crișanei după retrogradare. În 2011 avea 67 de ani, nu crezi că e timpul să se retragă ? Cu grad în armată sigur are o pensie cum nu au mulți salariu. În returul 1975-76 cred că a fost suspendat de orădeni, că nu-l am în nicio formație a Progresului sau Bihorului

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s