Fotbalistii romani si “El Clasico” (a doua parte)

Prima parte a articolului o puteti citi aici

Gheorghe Hagi (FC Barcelona 1994-1996)

744fc712bfbbb69e62fa32f8f3547351Dupa Mondialul din 1994, Hagi incepe sa devina un jucator curtat de multe cluburi. Nimeni nu putea trece cu vederea jocul prestat de decarul nationalei noastre. Giovanni Becali, impresarul lui Hagi, anunta ca cele mai bune oferte sunt cele de la Tottenham si FC Barcelona. Cruyff, antrenorul catalanilor, era cel care insista cel mai mult ca Hagi sa revina in Primera Division. Dupa negocieri intense, Barcelona il transfera si in acelasi timp renunta la Michael Laudrup. In acea perioada in campionatul Spaniei erau acceptati simultan pe teren doar trei jucatori straini, iar Barcelona ii avea in lot deja pe Romario, Stoicikov si Koeman. Pentru Hagi urma o batalie acerba pentru titularizare.

Primul “El Clasico” in tricoul blaugrana il joaca pe 7 ianuarie 1995 pe Santiago Bernabeu. In aceasi seara, dar in vestiarul Realului, un tanar de 17 ani urma sa joace si el in primul “El Clasico” al carierei. Tanarul se numea Raul si urma sa devina o parte importanta a istoriei Realului in anii ce vor urma. Catalanii pleaca umiliti din capitala Spaniei, Realul castiga cu 5-0 dupa un meci fabulos facut de Zamorano, autor al unei triple. Hagi joaca integralist si primeste un cartonas galben in minutul 38, dar reuseste sa traga si primul sut la poarta al echipei in minutul 55. Printre cei mai buni jucatori ai Realului era si Laudrup, tocmai jucatorul care fusese sacrificat pentru aducerea lui Hagi. In ziarul “El Mundo Deportivo”, jocul romanului era descris astfel: “A fost Hagi din perioada Realului, nu cel care a venit stralucind la Barcelona”.

Pe 27 mai 1995 cele doua rivale se intalneau in returul stagiunii. Lupta la titlu se dadea intre Real si Deportivo La Coruna, cu patru etape inaintea finalului de campionat madrilenii aveau sase puncte avans si doar un dezastru le putea fura titlul. Hagi pierde meciul din cauza unei accidentari suferite intr-un meci cu Sevilla. Barca castiga cu 1-0 si lupta la varf devenea interesanta mai ales ca Deportivo castigase si distanta era acum de doar patru puncte cu trei etape ramase de jucat. E bine de stiut ca inca se ofereau doua puncte la victorie in acea perioada. Pana la urma madrilenii castiga campionatul, in timp ce Barca termina pe patru.

 

Gheorghe Popescu (FC Barcelona 1995-1997)

popescupaIn vara lui 1995 ajunge la Barcelona si Gica Popescu, acesta urmand sa-l inlocuiasca pe Koeman. “Baciul” mai trecuse prin asta si in 1990 cand a fost adus la PSV ca sa-l inlocuiasca pe olandez. Primul “El Clasico” pentru Popescu vine pe 30 septembrie 1995. Hagi incepe meciul pe banca de rezerva, dar intra in minutul 63 in locul lui Kodro. Popescu joaca titular si face un meci foarte bun in defensiva catalana, “El Mundo Deportivo” il noteaza cu patru stele si il descrie ca fiind omniprezent in aparare si cu prezente in atacul catalanilor. In cazul lui Hagi, acelasi ziar scria: “a incercat cateva actiuni personale, dar fara succes”. Real Madrid si FC Barcelona termina la egalitate, 1-1, pe Santiago Bernabeu.

Pe 10 februarie 1996 se joaca meciul din returul campionatului pe Nou Camp. Hagi este lasat in afara lotului dupa ce Cruyff ii reproseasa ca a jucat slab in egalul cu Numancia, 1-1, iar din acel moment romanul va prinde foarte greu echipa. Popescu este titular si face din nou un meci foarte bun in aparare, “El Mundo Deportivo” il noteaza si de aceasta data cu patru stele si Barcelona castiga cu 3-0 derby-ul. A doua zi, acelasi ziar catalan, il considera pe Gica Popescu ca fiind omul meciului.

Barcelona lupta pana spre finalul campionatului cu Atletico Madrid, dar la final se declara invinsa si titlul ajunge in Madrid. Hagi pleaca dupa Campionatul European la Galatasaray si il lasa pe Gica Popescu in continuare la FC Barcelona. In aceasi vara, Cruyff pleaca de la echipa si apune o era glorioasa din istoria clubului blaugrana. Olandezul crease la Barcelona o echipa puternica supranumita de presa ca “Dream Team-ul lui Cruyff”. Alaturi de catalani castigase de patru ori titlul, o Cupa a Campionilor Europeni, o Cupa a Cupelor, o Cupa a Spaniei, o Supercupa a Europei si trei Supercupe ale Spaniei. Cu cele 11 trofee castigate devenise cel mai galonat antrenor din istoria echipei, recordul lui Cruyff fiind batut chiar de fostul sau elev, Pep Guardiola care a castigat 15 trofee alaturi de Barcelona.

Sezonul 1996-97 incepe cu Bobby Robson pe banca tehnica, o mai veche cunostinta a lui Gica Popescu. Antrenorul englez a fost cel care l-a adus la PSV pe roman in 1990. Robson il aducea pe Nou Camp si pe un tanar antrenor, pe atunci secund, alaturi de care lucrase la FC Porto. Numele acestuia? Jose Mourinho, cel care peste mai mult de 10 ani o va prelua pe Real Madrid. Prima mutare a lui Robson a fost aducerea lui Ronaldo, un tanar jucator care facuse furori la PSV si care va deveni o piesa extrem de importanta in angrenajul catalanilor in acest sezon.

Primul “El Clasico” al sezonului s-a jucat pe 7 decembrie 1996 pe Santiago Bernabeu. Gica Popescu, capitan la Barca, a fost integralist, dar nu a mai facut un meci bun ca in precedentele derby-uri. Real Madrid a castigat cu 2-0 si echipa lui Capello se distanta la patru puncte de marii rivali.

Pe 30 ianuarie se joaca mansa tur a optimilor de finala din Cupa Regelui. FC Barcelona si Real se intalneu din nou in Cupa dupa cinci sezoane. Popescu joaca titular, dar pe o pozitie mai avansata si nu reuseste nici de aceasta data sa faca un meci stralucit. Barcelona castiga meciul cu 3-2 si trebuia sa mai astepte o saptamana pana la meciul retur pentru a sarbatori calificarea.

Stadionul Santiago Bernabeu era plin ochi pe 6 februarie 1997 in asteptarea revansei. Popescu joaca tot meciul, dar nu straluceste fiind jucat din nou ca mijlocas central. Cele doua echipe termina la egalitate, 1-1, Barcelona fiind echipa ce se califica in sferturi.

Pe 10 mai 1997, Gica Popescu joaca ultimul “El Clasico” din cariera. Pentru prima oara de la venirea sa la Barcelona incepe meciul pe banca de rezerva, dar intra pe teren in minutul 15 in locul lui Giovanni care fusese accidentat de Roberto Carlos. Popescu face un meci bun ca mijlocas central si FC Barcelona castiga cu 1-0 apropindu-se la cinci puncte de primul loc ocupat de Real Madrid.

La patru zile dupa derby-ul din campionat, Barcelona o intalnea pe PSG in finala Cupei Cupelor. Catalanii castiga cu 1-0 dupa un gol marcat de Ronaldo din penalty si Gica Popescu ridica primul deasupra capului trofeul in calitatea sa de capitan al echipei. In unul dintre primele interviuri date presei din Spania, Gica Popescu spunea ca visul sau este sa castige o cupa europeana, iar in seara de 14 mai visul se implinea.

Pe 29 iunie, Gica Popescu isi imbogateste palmaresul si cu o Cupa a Spaniei obtinuta in fata lui Betis dupa 114 de minute de lupta. Figo reusea golul victoriei in minutul 114 al prelungirilor si ii oferea sansa lui Popescu de a mai ridica un trofeu in calitatea sa de capitan. O zi mai tarziu se adreseaza fanilor catalani stransi in Plaza Saint Jaume. “Visca Barca i Visca Catalunya (Traiasca Barca si traiasca Catalunya)”. Fanii bluagrana sunt in delir, dar habar nu aveau ca inca de a doua zi incep discutiile unui transfer a lui Popescu de la Barcelona. Chiar daca mai avea un an de contract si Van Gaal, noul antrenor al catalanilor, se baza pe serviciile lui in noul sezon, Gica Popescu alege sa accepte oferta de la Galatasaray. Au trecut aproape 19 ani de la acel moment si nici un alt jucator roman nu a mai jucat pentru una dintre cele doua echipe, iar dupa cum arata fotbalul romanesc sansele scad din ce in ce mai mult sa avem din nou un jucator roman participant intr-un “El Clasico”

Advertisements

2 comments

  1. Hagi a fost demult un jucator interesant pentru marile cluburi. Poate a avut sansa sa ajunga la Sportul Studentesc cand facea 18 ani. O promovare prea brusca coroborata cu ratarea integrarii in echipa poate distruge un talent. Dupa Hagi, la alte proportii, a fost un jucator talentat, numit Nicolae Nuță (nu conteaza ”culoarea pielii”). Junior al Petrolului, a fost luat de Victoria, locul 3 ca putere financiara in anii 87-89 in divizia A, numai că Nuță s-a plafonat la Victoria, nu a putut mai mult, intr-un fel cum Gabor nu a putut mai mult deși a tras Lucescu de el. Hagi a ajuns la Steaua când avea 22 de ani și Iordănescu i-a găsit un loc în echipă, fără să-i irosească valoarea. Hagi ajunge la Real Madrid la 25 de ani, cam târziu pentru un loc in topul Europei și abia la 29 de ani la Barcelona după un mondial foarte reușit. Numai că la 29 ani să ajungi la o echipă cu pretenții este mult prea târziu (și Barcelona nu avea atunci puterea din ultimii 10 ani). Nu contest valoarea lui Hagi, dar ca și Ilie Năstase, ei au ajuns în vârf destul de târziu. Hagi are șansa vieții, aș zice, abia la 31 de ani, când ajunge la Galatasaray, un club mai jos de locul 15-20 pe harta Europei, numai că Hagi găsește adversari mediocri și cucerește Istanbulul, ceea ce nu a reușit la Madrid sau Barcelona și, poate nici la Steaua. Ani de zile Hagi a fost mai adulat la Istanbul decât în România.

    Like

  2. Fara suparare, dar eu nu gasesc rostul acestui comentariu. Suna ca o varaza a la Cluj unde s-au bagat prea multe ingrediente. Aici vorbim strict de perioada petrecuta de Hagi la FC Barcelona.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s