Omul care a driblat moartea

Dupa 16 ore de munca fizica, detinutii se apropiau de un barbat usor trecut de 40 de ani. Asa scria in buletin, anii de Gulag il imbatranisera cu inca zece ani pe nepusa masa. Frigul, foamea sau dorul de casa dispareau in minutele in care barbatul vorbea de meciurile de fotbal sau hochei din anii ’30. Da, suntem undeva la inceputul anilor ’40 in Uniunea Sovietica, tara in care orice om putea ajunge in Gulag si stia ca poate nu se va mai intoarce acasa niciodata.

 

BFtUIj-CEAAApzbNikolai Starostin (foto) este numele barbatului care se transformase in povestitor pentru colegii sai. Inca de cand era copil a iubit sportul, in special hocheiul. Pe timpul iernii era stapanul pucului si isi dribla adversarii cu o usurinta incredibila. Cand venea vara, lepada patinele si isi incalta ghetele cu crampoane. Fotbalul era a doua mare iubire, iar la 18 ani deja isi intretinea familia practicand hocheiul si fotbalul. Tot in aceasi perioada, vremurile erau tulburi in Rusia. Familia imperiala era asasinata si comunistii veneau la putere. Starostin, la fel ca multi dintre rusi, privea schimbarea cu ochi buni, dar inca nu avea habar cat il va costa venirea comunistilor la putere.

 

In 1922, la 20 de ani, Starostin infiinteaza sectia de fotbal a clubului “Moscova Sport Club”. Echipa era considerata una a poporului fata de TSKA sau Dinamo care reprezentau politia sau armata. Una dintre legende spune ca in aceasi perioada, Moscova Sport Club cu Starostin pe teren a jucat un meci amical la Tbilisi. In echipa adversa juca Beria, pe atunci sef al politiei secrete din Georgia si un modest jucator de fotbal. Starostin l-a umilit pe intreaga perioada a meciului, iar la final, cu toate ca toti jucatorii au plecat sa sarbatoreasca, Beria ramasese in vestiar si se gandea la razbunarea umilintei.

 

Anii trec si Moscova Sport Club incepe sa creasca avandu-l pe Starostin ori pe teren ca jucator, ori pe banca in functia de antrenor. In acelasi timp in echipa apar si fratii lui Nikolai, iar clubul isi schimba denumirea in Spartak Moscova. Numele venea de la Spartacus, gladiator roman si conducator al rascoalei sclavilor din perioada Romei Antice. Odata cu formarea campionatului Uniunii Sovietice, Starostin intalnea un vechi adversar. Beria nu mai era un necunoscut, se alaturase lui Stalin si ajunsese la sfarsitul anilor ’30 in Comitetul Central al Partidului Comunist din Uniunea Sovietica. Toti il stiau ca un favorit al lui Stalin, iar aceasta incerca mereu sa-si consolideze pozitia.

 

beriaIn 1936 se organizeaza Ziua Sportivului Sovietic, iar Beria (foto) vine cu ideea organizarii unui meci de fotbal in Piata Rosie din Moscova. Dinamo si TSKA, echipele conduse de NKVD si armata refuza sa participe. Un astfel de meci iti putea aduce multe satisfactii, dar si vreo nenorocire daca lui Stalin nu-i placea ce vedea. Asa s-a ajuns ca meciul demonstrativ sa fie unul intre prima echipa a lui Spartak si echipa rezerva a acestora. Protocolul era facut in asa fel incat meciul sa dureze 30 de minute, un activist de partid fiind pus in tribune pentru a anunta daca Stalin se plictiseste si, in consecinta, sa anunte sfarsitul partidei. Starostin joaca si el, iar spectacolul oferit de Spartak este unul desavarsit, meciul tinand 45 de minute, cu 15 minute mai mult de cat fusese prevazut. La final, Stalin ii lauda prestatia lui Starostin, iar Beria isi aduce aminte de clipele din perioada in care era jucator si Nikolai il umilise.

 

Spartak Moscova era echipa celor care refulau impotriva sistemului, iar oamenii de rand au inceput sa iubeasca aceasta echipa care nu era sustinuta de aparatul de stat. Starostin si fratii sai erau priviti ca niste idoli, Beria fierbea cand vedea popularitatea fostului adversar. In 1936 se joaca prima editie a campionatului si Dinamo Moscova, echipa lui Beria, castiga sezonul de primavara. Spartak se revanseaza si obtine titlul de campioana de toamna spre bucuria lui Starostin. Dupa inca un titlu castigat de Dinamo urmeaza o perioada de seceta si timp de doi ani Spartak obtine si titlul si Cupa Uniunii Sovietice. Beria trece la masuri radicale si Dinamo devenea echipa cu cele mai mari salarii, iar arbitrii incep sa o ajute. Degeaba incerca Beria prin lupte subterane, Spartak era o forta si nimic nu o putea opri. Nimeni nu se gandea cat de aproape era razboiul.

 

Facem un salt in timp si ajungem in vara lui 1942. Fotbal nu se mai juca de mai bine de un an, terenurile care mai ieri imbiau fotbalistii, azi sunt pline de cratere. Rusii isi aparau fiecare metru de tara cu pretul vietii. Beria stia ca acum este momentul revansei si ordona arestarea lui Starostin si a fratilor sai. E dus la interogatoriu in temuta inchisoare Lubianka, locul de unde ai sanse sa nu mai iesi in viata. Acuzatia? Complot pentru asasinarea lui Stalin. Pentru o astfel de fapta erai executat pe loc fara proces. Doi ani au durat interogatoriile si agentii NKVD nu aveau nici o dovada a complotului. Au fost condamnati la 10 ani de lagar pentru uneltire impotriva puterii sovietice. Beria se razbunase pentru umilintele imaginare.

 

Viata in Gulag era una grea, un detinut era obligat sa munceasca pana la epuizare, era hranit prost si primea si o portie de bataie ocazional. Multi ar fi preferat sa fie executati decat sa fie trimisi in lagarele de munca. Starostin a scapat mai usor pentru ca era placut atat de conducatorii lagarelor, dar si de detinuti. Toti ii ascultau povestile din fotbal, pentru multi dintre detinuti, aceste povesti, erau printre ultimele lucruri pe care le auzeau inainte sa moara inghetati prin lagar.

 

122281872Stalin moare pe 5 martie 1953 si odata cu el disparea si o perioada neagra din istoria tarii. Peste 20 de milioane de rusi au murit in toata perioada in care Stalin a condus Uniunea Sovietica. Incepea epoca destalinizarii, detinutii inchisi abuziv erau amnistiati, iar printre ei s-au aflat si fratii Starostin. Noua conducere incerca sa se departeze de metodele si oamenii vechiului conducator. Beria a fost arestat si apoi executat in unul dintre beciurile inchisorii Lubianka. Chiar daca se lepadau de politica lui Stalin, metodele de opresiune se pastrau.

 

Starostin era un om liber, exonerat si se intoarce la club unde devine presedintele lui Spartak Moscova, pozitie pe care o va ocupa pana in 1992. Peste patru ani, la 94 de ani, moare si ia cu el toate povestile legate de inceputurile fotbalului din Rusia.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s