Cine au fost… URSS (1960)

In 1960 deveneau eroi pentru URSS dupa ce castigau primul Campionat European. “Acela a fost apogeul carierei mele”, spunea peste ani unul dintre atacantii acelei echipe, Viktor Ponedelnik. Pentru multi dintre ei, acel meci a insemnat cel mai important moment al vietii, dupa intorcandu-se la obscuritatea specifica unei tari comuniste. Haideti sa-i cunoastem pe primii campioni europeni, echipa URSS din 1960.

 

Lev-Yashin-USSR-Russia-Best-Goalkeepers-2Lev Iasin – Mai mult ca sigur cel mai cunoscut jucator sovietic al generatiei ’60. Singurul portar din istorie castigator al Balonului de Aur in 1963. Iasin a jucat in intreaga sa cariera doar la Dinamo Moscova, aparand poarta echipei din capitala URSS intre 1950 si 1970. S-a facut remarcat prin reflexe extraordinare, fiind poreclit “Paianjenul Negru” si datorita culorii inchise a echipamentului purtat in timpul meciurilor. Debutul in poarta dinamovistilor nu a fost unul de bun augur pentru Iasin, acesta primind gol de la portarul echipei adverse si astfel timp de trei ani nu a mai primit o alta sansa de a apara. In tot acest timp a jucat tot ca portar pentru echipa de hochei a celor de la Dinamo Moscova, iar in 1953 reuseste sa castige Cupa URSS. In acelasi an castiga si primul trofeu la fotbal, devenind singurul fotbalist care detinea in 1953 Cupa Uniunii Sovietice atat la fotbal, cat si la hochei. Intre 1954 si 1967 a fost titularul din poarta nationalei sovietice, in tot acest rastimp jucand in 75 de meciuri internationale. In 1971 s-a retras din fotbal dupa un meci demonstrativ la care au participat printre altii si Pele, Eusebio, Beckenbauer sau Dumitrache. Dupa ce a pus manuile de portar in cui a devenit antrenor la echipele de copii si juniori ale celor de la Dinamo Moscova. In 1963 la decernarea Balonului de Aur declara: “nu sunt cel mai bun portar din lume, acela este Vladimir Beara (Iugoslavia)”. A incetat din viata la 60 de ani, in 1990.

 

Givi Chokheli – Fundas in nationala URSS intre 1960 si 1962, timp in care a disputat 19 meciuri internationale. In cea mai mare parte a carierei sale a jucat pentru Dinamo Tbilisi (1956-1965). A participat cu nationala URSS la Campionatul Mondial din 1962 disputat in Chile. Dupa retragere a fost antrenor principal la Dinamo Tbilisi in sezonul 1969-70 si in 1974. A incetat din viata la 56 de ani, in 1994.

 

Anatoli Maslyonkin – A facut parte din echipa olimpica de fotbal a URSS la JO din 1956 unde a castigat medalia de aur. Doar el, Iasin, Ivanov si Netto putandu-se mandri ca au castigat medalia olimpica de aur si titlul de campion european cu URSS. Intre 1954 si 1963 a jucat peste 200 de meciuri pentru Spartak Moscova. Ultimii doi ani ai carierei (1964-1966) i-a petrecut la Shinnik Iaroslavl. Pe langa turneul olimpic din 1956 si cel european din 1960 a mai participat cu nationala URSS la doua Campionate Mondiale (1958 si 1962). A imbracat tricoul rosu al sovieticilor in 33 de partide internationale. Le-a antrenat pe Volga Kalinin, echipa de tineret Spartak Moscova sau Stankoliniya Moscova. A incetat din viata la 57 de ani, in 1988.

 

Anatoly Krutikov – A debutat in fotbalul mare la Khimik Moscova la doar 19 ani, echipa aflandu-se pe atunci in liga secunda. Dupa acest sezon, Anatoly a decis sa intre in armata si astfel a inceput sa joace la TSKA Moscova. Dupa patru sezoane in care a prins foarte putin prima echipa a decis sa plece la Spartak Moscova, echipa la care va juca timp de 10 ani (1959-1969) pana la sfarsitul carierei fotbalistice. In tricoul nationalei a jucat doar 9 meciuri, dupa Campionatul European din 1960 nu a mai jucat niciodata pentru echipa URSS-ului. A devenit faimos in URSS dupa ce a retrogradat-o pe Spartak Moscova, pentru prima data in istoria clubului, in 1976, pe cand era antrenor principal al echipei. In 1990 s-a retras din antrenorat, ramanand un apropiat al fotbalului rusesc chiar si in ziua de azi cand a ajuns la 82 de ani.

 

Iuri Voynov – Mijlocas in echipa Dinamo Kiev, castigatoare in 1961 a titlului de campioana a URSS. Intre 1956 si 1964 a jucat 176 de meciuri pentru echipa din Kiev, perioada in care a si facut parte din echipa Ucrainei la Spartachiada din 1956. La Mondialul din 1958 a facut parte din nationala URSS si a reusit sa intre in echipa celor mai buni jucatori ai competitiei. A jucat 23 de partide internationale pentru URSS. Le-a antrenat in cariera pe Sahtior Donetsk, Metalist Harkov sau Dinamo Kiev, la ultima fiind doar antrenor secund. A incetat din viata la 71 de ani, in 2003.

 

Igor Netto – Capitanul nationalei URSS la Europeanul din 1960, Igor este primul jucator care a ridicat deasupra capului trofeul european. A participat cu URSS la doua olimpiade (1952, 1956), la doua campionate mondiale (1958, 1962) si la un european (1960). Pentru nationala sovietica a jucat 54 de meciuri si a marcat patru goluri. A jucat doar la Spartak Moscova, unde a imbracat tricoul moscovitilor de 368 de ori. La inceputul carierei de fotbalist a jucat doua sezoane si pentru ehipa de hochei a clubului. Dupa retragerea din activitate a ramas la Spartak unde a fost antrenor atat la echipa de fotbal, cat si la cea de hochei. A incetat din viata la 69 de ani, in 1999.

 

fe75ebf7da22Slava Metreveli – Minutul 49 al finalei URSS-Iugoslavia. Sarbii conduceau inca de la pauza cu 1-0, dar a doua repriza a inceput cu dominarea sovieticilor. Bubukin trage de la distanta, Vidinic, portarul sarbilor, nu reuseste sa prinda mingea care ajunge la Metreveli, iar acesta inscrie golul egalizator. Acesta moment va defini cariera jucatorului de doar 24 de ani. In 1955 debutase in fotbalul mare la Torpedo Gorki si intra rapid pe radarele marilor echipe din Moscova. Intre 1956 si 1962 va imbraca tricoul celor de la Torpedo Moscova si devine repede unul dintre cei mai apeciati jucatorii din URSS. Pe 28 septembrie 1958, la 22 de ani, debuteaza in nationala URSS in meciul contra Ungariei. In tricoul sovieticilor va juca 48 de meciuri internationale de-a lungul a 12 ani. In 1963 pleaca la Dinamo Tbilisi, unde va juca 8 ani si de unde se va si retrage din cariera fotbalistica. A fost in lotul URSS la doua Campionate Europene (1960 si 1964) si trei Campionate Mondiale (1962, 1966, 1970), la ultimul fiind doar rezerva. Cariera de antrenor nu a avut aceasi stralucire ca cea de fotbalist, Slava fiind antrenor secund la Dinamo Tbilisi si principal la Dila Gori. Dupa cele doua scurte mandate de antrenor a parasit fotbalul in favoarea unui post de director al unui restaurant din Tbilisi. A incetat din viata la 61 de ani, in 1998.

 

Valentin Ivanov – Este al treilea cel mai bun marcator din istoria nationalei Uniunii Sovietice, cu 26 de goluri inscrise, in fata lui aflandu-se Blohin si Protasov. A jucat intrega cariera la Torpedo Moscova (1952-1966) fiind considerat unul dintre cei mai buni atacanti ai vremii in URSS. Atat la Europeanul din 1960, cat si la Campionatul Mondial din 1962 a castigat titlul de golgeter, in ambele ocazii impartind trofeul si cu alti jucatori. Pentru nationala sovietica a disputat 60 de meciuri internationale intre 1955 si 1965. Dupa retragerea din cariera fotbalistica a ramas tot alaturi de Torpedo pe care a antrenat-o in mai multe randuri. Fiul sau, Valentin Ivanov, a fost la randul sau fotbalist, iar mai apoi a devenit unul dintre cei mai buni arbitrii din Europa. A incetat din viata la 76 de ani, in 2011.

 

Виктор Понедельник.Viktor Ponedelnik – Minutul 113 din finala de la Paris este de departe momentul de aur din cariera sa. Lovitura sa de cap din minutele de prelungire i-a adus URSS-ului cel mai important trofeu la nivel continental. Pentru nationala a jucat in 29 de partide si a reusit sa marcheze de 20 de ori. Cariera sa a fost oprita brusc la doar 29 de ani, in 1966, dupa o operatie de apendicita si un surplus de kilograme. A jucat in cariera pentru SKA Rostov, TSKA Moscova si Spartak Moscova. Dupa retragere a devenit jurnalist sportiv, fiind redactor la “Fotbal-Hochei” (1984-1990). Numele sau, Ponedelnik, inseamna luni si l-a primit datorita unui angajat al primariei din Rostov, care beat fiind a trecut in certificatul de nastere la rubrica “nume” ziua in care completa actul.

 

Valentin Bubukin – In tricoul nationalei a jucat doar 11 meciuri intre 1959 si 1961, fiind si in lotul pentru Campionatul Mondial din 1958, dar nu a fost folosit nici macar un minut. A jucat pentru Lokomotiv Moscova timp de 12 ani cu o singura intrerupere de un sezon (1961-1962) cand a jucat la TSKA Moscova. Dupa retragere s-a dedicat antrenoratului fiind in mai multe randuri antrenor secund la TSKA. In 1978 a devenit campion al Vietnamului cu FC Viettel. A incetat din viata la 75 de ani, in 2008.

 

Mikheil Meskhi – A fost poreclit “Garrincha al georgienilor” datorita stilului de joc asemanator jucatorului brazilian. Debutul in nationala URSS a venit pe 6 septembrie 1959 impotriva Cehoslovaciei, in victoria sovieticilor cu 3-1. Unul dintre cele trei goluri fiind inscris de Meskhi. Intre 1954 si 1969 a jucat 284 de meciuri pentru Dinamo Tbilisi. Este considerat unul dintre cei mai buni fotbalisti georgieni. Fiul sau, Mikhail Meskhi, a fost tot fotbalist si a jucat intre 1979 si 1986 pentru Dinamo Tbilisi. A incetat din viata la 54 de ani, in 1991.

 

Gavril Kachalin – A antrenat nationala URSS atat la succesul olimpic din 1956, cat si la Europeanul din 1960. A intrat in istoria fotbalului ca fiind primul antrenor care a efectuat o schimbare la un campionat mondial, pana in 1970 erau acceptate doar schimbarile in urma unei accidentari. In 1964 a castigat campionatul URSS cu Dinamo Tbilisi. A incetat din viata la 84 de ani, in 1995.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s