Cand canta imnul ne oprim

romania-1923Pe 10 iunie 1923 Romania disputa meciul cu numarul 3 din istoria ei. Partida conta pentru trofeul Cupa Regelui Alexandru. Pe langa denumirea oficiala, trofeul mai purta si numele “Cupa de Aur”. Era prima data cand nationala juca în Bucuresti (tricolorii evoluasera pana atunci doar la Belgrad si la Cernauti). Suporterii din capitala nu erau inca foarte obisnuiti cu acest sport. Biletele pentru meci s-au vandut exact în ziua disputarii lui, iar suporterii urmau sa-l vada de pe niste bancute care erau numerotate cu cerneala. Chiar fotbalistii s-au ocupat de aceasta treaba in dimineata disputarii meciului.

 

12 strock-albertPe stadionul F.S.S.R. (undeva in zona Arcului de Triumf) s-au adunat aproximativ 3000 de oameni. Romania castigase în 1922 Cupa Regelui Alexandru, sarbii dorind acum sa-si ia revansa. Primul 11 al tricolorilor a fost următorul: Alexandru Szatmary – Iosif Bartha, Alexandru Kozovits – Ioan Halmos, Nicolae Honigsberg, Dezideriu Jacobi – Adalbert Strock (in fotografie), Carol Frech, Rudolf Wetzer, Francisc Ronnay, Zoltan Drescher. Antrenorul echipei era Teofil Morariu. Capitanul echipei era Kozovits, iar in echipa nu se afla nici un jucator provenit de la vreun din Bucuresti, un lucru normal dat fiind faptul ca in acea perioada ora exacta in fotbal se dadea la Timisoara, Oradea sau Cluj. De partea cealalta, Iugoslavia aliniase o echipa cu jucatori proveniti doar de la cluburile din Zagreb.

 

Meciul a pornit prin atacurile în forta ale sarbilor, golul cazand logic în poarta romanilor. Era minutul 23 atunci când Vinek inscria după o combinatie a fratilor Zinaia. Ai nostrii incep sa-si revină, insă vine fatidicul minut 39. Ceea ce s-a intamplat in acel minut, cu siguranta nu s-a mai intamplat vreodata pe un teren de fotbal. Inaintea partidei, jucatorii romani au fost instruiti ca in momentul in care imnul României se aude toti sa se opreasca. Ideea era ca la respectiva intalnire urmau sa asiste cele două familii regale din Iugoslavia şi Romania. Chiar in minutul 39, cele două alaiuri au ajuns în tribunele stadionului, iar imnul incepe sa fie cantat. Tricolorii s-au oprit, dar cum sarbii nu au stiut de protocol nu au ezitat sa marcheze, dupa ce au driblat nişte adevarate jaloane umane. Astfel, în timp ce romanii ascultau pios imnul, oaspetii au dus scorul la 0-2. Autorul golului, acelasi Vinek.

 

La pauza, numarul spectatorilor a crescut. In minutul 2 al celei de-a doua reprize, Romania reuseste sa marcheze golul de onoare prin Ronnay. Bucuria, atat cea din teren, cat şi cea din tribune, a fost de nedescris. Atat de mare, incat arbitrul austriac Retschuri a fost nevoit sa opreasca meciul timp de două minute, pentru ca toti spectatorii sa-si adune palariile pe care le aruncasera pe teren. Meciul s-a incheiat cu victoria oaspetilor, care au reusit să castige trofeul. Din pacate, le-au acordat românilor sansa de a-si lua revansa abia după trei ani si jumatate.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s